Deşi nu există explicaţii ştiinţifice pentru care înţărcarea ar trebui să se producă la 1 an, 1 an şi jumătate sau doi, foarte multe femei arată cu degetul spre acele mămici care alăptează chiar şi după ce copilul a împlinit doi ani.
Să vedem care este părerea specialiştilor şi ce înseamnă, în fapt, să alăptezi mult timp! Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni, cu continuarea alăptării împreună cu mâncăruri complementare adecvate, până la vârsta de 2 ani sau peste, cu menţiunea că ar trebui iniţiată în prima oră de naştere, în timp ce Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă alăptare exclusivă până la vârsta de 6 luni, continuată cel puțin până la finalul primului an de viață și după această perioadă, atâta timp cât mama și copilul doresc. Ei subliniază că nu există o limită superioară pentru durata alăptării și nicio dovadă a afectării negative din punct de vedere psihologic și al dezvoltării, în al treilea an de viață și peste. Mai mult decât atât, adaugă că durata mărită a alăptării conferă beneficii semnificative din punctul de vedere al sănătății și al dezvoltării, atât pentru mamă, cât şi pentru copil.
Citeşte şi Care este vârsta potrivită pentru înţărcare?
Deci, din punct de vedere medical, nu există” alăptat prea mult” şi nici motive pentru care înţărcarea ar trebui să se facă înainte de doi ani. În orice caz, este dreptul fiecărei mame de a se decide asupra momentului înţărcării. Fiecare este liberă să procedeze aşa cum simte, atâta timp cât sănătatea micuţului nu este pusă în pericol.
Citeşte şi Ce presupune înţărcarea blandă a puiului tău
Există, însă, anumite răutăţi (binevoitoare) pe care le aud adesea mamele care îşi alăptează copilul mai mult de 18 – 24 de luni:
“Laptele tău nu mai are aceeaşi valoare nutriţională” – Greşit! Laptele are aceleaşi valori nutritive, în toată perioada alăptării. Mai mult decât atât, şi anticorpii ce protejează copilul de unele infecţii virale, bacteriene sau micotice rămân prezenţi în laptele matern. Este adevărat, pe măsură ce timpul trece, mama produce mai puţin lapte, dar acest lucru se datorează faptului că şi copilul cere din ce în ce mai puţin. Oricum, beneficiile şi compoziţia laptelui rămân constante.
“Nu mai bine te pompezi, pui laptele într-o cană şi gata?” - Nu este deloc aşa! Alăptarea îi face pe copii să se simtă confortabil, ocrotiţi. Suzetele, suptul degetului, ursuleţii de pluş, păturile cu care dorm – toate aceste obiecte de securitate au scopul, aşa cum deducem din numele lor, de a-l linişti pe cel mic. Dacă la micuţul tău funcţionează toate acestea, este perfect! Dar sunt copii care chiar şi după doi ani îşi găsesc liniştea doar la sânul mamei , iar căniţele cu laptele matern nu pot ajuta deloc.
Citeşte şi Despre jucăria de care copilul nu se desparte când doarme. Cum procedăm cu ea?
“Nu e greu să alăptezi când copilul are dinţişori?” - Ba deloc! Sugerea sânului nu are nimic a face cu dinţişorii, doar cu buzele şi cu limbuţa. Mai mult, limbuţa acoperă gingia de jos, protejând dinţii de lăptic. Este adevărat că se mai întâmplă ca cel mic să muşte, dar nu acesta este scopul lui – muşcatul doar face tranziţia dintre momentul în care a pus sânul la guriţă şi suptul în sine al laptelui.
“Nu îţi este teamă că vei creşte un copil care nu se va putea calma singur”? – Te referi la faptul că micuţul meu vine la mine să îl alăptez, când vrea să îl liniştesc? Pun pariu că şi al tău vine tot la tine, în astfel de momente. Diferenţa constă în faptul că tu nu îl alini prin alăptare, dar cu siguranţă o faci luându-l în braţe, spunându-i vorbe calde şi chiar oferindu-i bomboane. În ceea ce ne priveşte, alăptarea nu este singurul mod prin care îl liniştesc. Vorbim adesea despe ce se întâmplă cu el, îl ascult, mă pun în locul lui, îi dau sfaturi… Şi încă ceva: copilul cere lapte din ce în ce mai rar, îşi construieşte singur independenţa, dar nu am de gând să îi refuz bucuria de care are parte doar în copilăria timpurie.
“Dar copilul tău îşi va aminti asta” – Este adevărat, într-o oarecare măsură. Copilul meu îşi aminteşte de momentele în care este alăptat la sân. Dar îşi aminteşte totul ca o îmbrăţişare. Alţii îşi amintesc totul doar ca pe un miros sau cu detalii minore. Numai că oamenii se îngrijorează că un copil alăptat la sân va fi cumva traumatizat din punct de vedere sexual, pentru că a stat la sân atât de mult timp timp. Însă, copiii alăptaţi până târziu la sân în general asociază sânii cu hrana, nu cu sexul. Mai mult, chiar şi la copiii alăptaţi până târziu înţărcarea are loc înainte ca sânul să capete o conotaţie sexuală în mintea lor.
“Nu îţi este teamă că nu se va mai opri niciodată?” – Ţie ţi-a fost teamă vreodată că micuţul tău nu va vrea niciodată să facă la oliţă? Nu! Copilul va renunţa la lăptic într-o zi, numai că acea zi a veni când va simţi el. Sunt singură, însă, că nu va ajunge pe băncile şcolii strigând după lapte matern.
Citeşte şi Viaţă de mamă: De ce îmi mai alăptez copilaşul în vârstă de 5 ani
Sursa foto: Free pik
