Primul copil a fost mult mai nemultumit si mi-a cerut mult mai multe lucruri decat al doilea. Cum ma indoiesc ca este vorba despre ceva ce a tinut de temperamentul lor, cel mai probabil diferenta a venit din modul in care m-am raportat la ei.
Cu primul copil, asa cum se intampla intotdeauna, am avut mult mai mult timp la dispozitie. Asa ca fiecare ridicare din spranceana venea cu un raspuns cat se poate de rapid din partea mea. Lasam tot ce faceam ca sa ii sar in intampinarea dorintei. Cu al doilea pornirea a fost similara, i-as fi sarit rapid in ajutor, dar cum mai aveam inca un copil inca mic care se agata de mine, mai intarziam cateva minute. Asa ca apelam la tot felul de tertipuri - il tineam ocupat ca sa uite, ii cantam ceva ca sa nu mai fie suparat chiar daca nu ma executam pe loc, ii explicam ca nu se poate chiar acum.
Si asa al doilea copil a fost de acord sa stea si in carucior cand mergeam la plimbare, nu m-a jucat pe degete cu mancarea cerandu-mi sapte feluri ca in final sa nu vrea niciunul, nu a cerut in permanenta sa fie dus intr-un loc sau altul pentru ca de asta s-a plictisit in 3 minute.
Prin urmare, daca nu raspunzi instant la toate cerintele, fie ele spuse sau nespuse ale copiilor, poti avea, in cele din urma, un copil mai fericit. Sau, cel putin, unul care nu se mai nemultumeste atat de usor. Ceea ce este prima treapta catre fericire.
Haide sa vedem cum spun psihologii ca ar trebui procedat
1. Incepand de la 6 luni nu trebuie sa sari in ajutorul bebelusului imediat ce acesta da cel mai mic semn ca nu ii convine ceva:
Parintii incearca sa isi ajute copiii tot timpul, sa ii faca sa se simta fericiti tot timpul. Nu este un comportament realist. Nu trebuie sa intervii si sa dai omana de ajutor intotdeauna. Copiii trebuie sa invete sa tolereze un pic de nemultumire, suparare. Sa ii lasam sa se munceasca, sa isi dea seama cum functioneaza lucrurile pe propria piele pentru ca asta le permite sa invete sa se descurce cu ce li se intampla, spune Masia-Warner, psiholog la New York University School of Medicine. De aici
In primul an de viata copiii au foarte multe de invarat. Ei nu ac nimic bine din start. au nevoie de foarte mult exercitiu ca sa invete sa apuce ceva, ca sa stie sa ridice de jos ceva ce le-a cazut, ca sa ajunga la un obiect care ii atrage etc. Asa ca, daca il vezi ca se chinuie cu unele din aceste incercari nu ii veni instant in ajutor pentru ca ii vei intarzia dezvoltarea. Si, in plus, este posibil sa ii furi si sentimentul de mandrie ca, uite, a reusit sa faca un lucru, singur singurel!
2. Permite-i copilului sa aiba si sentimente negative.
Acest sfat se adreseaza mai ales parintilor care au copilasi un pic mai mari, deja capabili sa inteleaga care este emotia pe care o resimt.
Copiii trec deseori prin sentimente negative. Si foarte multe sunt legate de comportamentul altor copii, sau, mai bine zis sunt legate de faptul ca alti copii nu se comporta exact cum si-ar dori ei. Asa ca stau retrasi, suparati, imbufnati in timp ce toti ceilalti se joaca si par fericiti. In acel moment, orice parinte stie, iti vine sa te faci luntre si punte ca sa ii dai copilului ce isi doreste. Psihologii avertizeaza insa ca aceasta nu este cea mai buna alegere pentru ca:
- nu este nimic in neregula cu sentimentele negative; este normal sa le ai din cand in cand
- ca sa faci inveti sa faci fata sentimentelor negative trebuie sa le experimentezi
- toti trebuie sa inteleaga ca restul oamenilor nu sunt jucariile lor
- la un moment dat, acel copil care a experimentat sentimente negative va veni cu propriile solutii pentru a se simti bine
Usor de spus sa nu sari imediat in ajutorul copilului, insa mai greu de facut. Tu cum te descurci cu asta?
