Atunci cand copiii mei au depasit pragul de un an am petrecut foarte mult timp cu ei tinandu-i de mana, astfel incat sa poata ajunge acolo unde isi dorea.
Niciunul dintre ei nu a mers propriu zis de-a busilea. Preferau sa stea in picioare, tinandu-se de ceva, si sa ma astepte pe mine sa ii acompaniez pana la locul unde doreau sa ajunga. Acele cateva luni, pana au reusit sa aiba singuri o oarecare stabilitate, au trecut foarte dificil. Imposibil sa fac altceva decat sa fiu bastonul lor de sprijin. Ceea ce nu m-ar fi deranjat foarte tare, pentru ca oricum eram cu ochii pe ei ca un leu, sa nu pateasca cumva ceva. Durerea de spate insa era crunta.
La vremea respectiva nici nu mi-am pus problema ca as fi putut sa fac lucrurile si altfel. Ei aveau nevoie de mine si eu eram acolo ca sa le-o satisfac. Numai de curand, cand nu imi mai este de folos, mi-a trecut prin cap ca as fi putut sa fac lucrurile si altfel. In loc sa ma emotionez asa de tare de la faptul ca s-au ridicat singuri in picioare si sa incerc sa imping lucrurile mai departe, catre primii pasi, ar fi trebuit sa ii las in pace, sa isi vada de ale lor.
Cum sa fac asta? va spune orice parinte dedicat trup si suflet. Voi nu vedeti cat este de fericit ca poate sa ajunga acolo unde vrea? Iar efortul meu nu este chiar asa de mare, imi face placere sa il fac.
Daca ar fi vorba numai de efortul parintelui, atunci discutia s-ar incheia aici. Insa se considera ca mai sunt si alte avantaje de care beneficiaza un bebelus care este lasat sa mearga in ritmul sau:
- Mai putine accidente. Se crede ca un bebelus care nu este in permanenta ajutat sa mearga invata mult mai rapid cum sa se protejeze in caz ca isi pierde echilibrul si cade.
- Sa stii sa mergi este esential pentru un om si asta ar putea fi prima lectie valoroasa despre ce inseamna sa te descurci singur.
- Daca ii ajutam este posibil sa ii si grabim prea tare si sa nu lasam corpul sa se dezvolte in ritmul sau, asa cum a fost planificat de natura.
- Contrar a ceea ce avem impresia, tinutul de mana nu grabeste procesul de a merge, ci il incetineste, intrucat ii scade copilului dorinta de a face efort.
- Un copil care merge sustinut de un adult va cere sa faca asta non-stop. Si de aici o multime de momente stresante, pentru ca nu le poti spune in fiecare clipa da. Daca nu stiu, atunci nu cer.
Cum vi se par aceste argumente?
