Una dintre principalele temeri ale mămicilor, cu privire la autodiversificare, este aceea că bebelușul s-ar putea îneca mult mai ușor decât dacă i s-ar oferi piureuri cu lingurița.
Și, totuși, specialiștii susțin contrariul: bebelușul care se hrănește singur are șanse mai mici să se înece, în comparație cu unul căruia i se oferă mâncare deja pasată.
Iată care este explicația:
Atunci când bebelușul își duce singur bucățica de mâncare la gură, el deține controlul. Dacă o va putea mesteca, o va băga în guriță, dacă nu, nu. Dacă o va putea duce în spatele gurii, o va înghiți. Iar dacă nu va putea face acest lucru, va scoate mancarea din guriță. Important este ca poziția să fie una corectă (să stea perfect în funduleț, pe scaun). A-i permite bebelușului să se hrănească singur înseamnă a-l lăsa să dețină controlul. Iar atunci când controlul îi aparține, el este în siguranță.
Mai mult, adesea, grijile pornesc de la faptul că părinții observa declanșarea refluxului de vomă (gag), confundându-l cu înecatul. Aceste două mecanisme, deși înrudite, sunt diferite.
Reflexul de vomă este un mecanism de respingere, care îndepărtează hrana de căile respiratorii, dacă este prea voluminoasă pentru a fi înghițită.
La adult, reflexul de vomă este declanșat undeva spre spatele limbii - trebuie să îți duci degetul chiar în spatele gâtului - mult mai în spate față de un bebeluş de sașe luni. Acest lucru înseamnă că refluxul de vomă nu doar că e activat mai ușor la un bebeluş față de un adult, dar acționează când bucățica de mâncare care l-a provocat e mult mai departe de căile respiratorii. Așadar, când bebelușii de șase luni au acest reflex nu înseamnă că hrana e prea aproape de căile lor respiratorii și foarte rar înseamnă că sunt în pericol de a se îneca.
De asemenea, trebuie să știți că pe măsură ce refluxul de vomă se mută către poziția sa adultă, devine din ce în ce mai puțin eficient ca prim semnal de alarmă. Astfel, bebelușii cărora nu li s-a permis să exploreze mâncarea de la bun început ratează șansa de a-l folosi pentru a învața cum să țină mancarea departe de căile respiratorii. Și se pare că bebelușii hrăniți cu lingurița au mai multe probleme cu refluxul de vomă și cu înecatul când încep să mânuiască mancarea (în jur de 8 luni).
Un copil se îneacă atunci când căile respiratorii sunt fie total, fie parțial blocate. Când ceva îi blochează parțial căile respiratorii, bebelușul începe să automat să tușească - lucru ce funcționează, de regulă, foarte bine. Dacă blocajul e total (lucru ce se întâmplă foarte rar), bebelușul nu poate tuși și are nevoie ca altcineva să îi deblocheze căile respiratorii.
Deci, tusea care arată și sună foarte alarmant e de fapt un semn că bebelușul face față problemei. Dimpotrivă, un bebeluş care se îneacă e de obicei tăcut, pentru că aerul nu poate trece de obstacol. Bebelușii au refluxul de tuse foarte eficient și, dacă stau corect (poziție verticală sau aplecați pe față) e mai bine să nu îi deranjăm când își curăță căile respiratorii.
Este important, însă, ca autodiversificarea să se înceapă cu alimente ușor de mânuit de bebeluş.
► Citește și Autodiversificarea: 30 de alimente pe care bebeluşul le poate consuma fără dinţişori
Sursa: Diversificarea naturală – Gil Rapley, Tracey Murkett
