“Ii citesti de la varsta asta?!”m-a intrebat amuzata, dar mai ales intrigata, o mama care statea alaturi de noi la un picnic. Fiul meu avea in jur de 8-9 luni si pe patura noastra se aflau inca vreo doua carti, pe langa cea pe care o rasfoia deja singur.
Citit este mult spus dar, da, ii citeam sau explicam acolo unde i se pareau lui imaginea sau scena interesante, fara sa intervin cand dadea pagina inainte sa termin textul. Fara indoiala, as fi fost la fel de surprinsa si amuzata ca si ea daca fiul meu n-ar fi primit, in prima luna de viata, un pachet de carti cu “instructiunile” pentru parinti incluse!
Cititul e cel mai simplu exercitiu de creativitate in care participi atat tu cat si copilul. Inveti sa citesti cu voce tare si sa gasesti melodia potrivita textului, sa scoti si sa imiti sunete care fac deliciul celor mici (aici trebuie sa iesi un pic din zona ta de confort), sa explici cate-n luna si in stele – iar cand copilul va intra in faza zecilor de intrebari pe minut iti va fi infinit mai usor sa te descurci!
Frumusetea cititului de la o varsta literalmente frageda este ca si parintele isi da timp sa invete atat despre copilul lui cat si despre el insusi. Atata timp cat vezi cititul ca pe o activitate fireasca, pe care o faci pentru placerea ta si a copilului si nu cu intentia de a te lauda cu un baby-Einstein sau de a incepe cursa pentru admiterea la Oxford, copilul va fi si va ramane fascinat de carti. Este, desigur, greu sa vezi rezultatele cel putin inca 2-3 ani, cand copilul va putea sa inteleaga cuvintele, sa vorbeasca, sa participe si, nu in ultimul rand, sa-si exprime preferintele.
Sugestiile de mai jos vin din experienta mea de mama (si eu am invatat de la altii), si le poti sa le iei ca o discutie intre mame (si tati!), in parc.
Cum citim si de ce sa incepem atat de devreme?
De fapt, nu e niciodata prea tarziu sa incepi sa citesti cu copilul tau. Ai nevoie numai de rabdare ca sa-i inveti preferintele si sa gasiti impreuna rutina sau ritualul care vi se potriveste. E drept, este greu sa citesti unui bebelus sau copil mic (mai ales in faza pre-lingvinstica) pentru ca e nevoie de rabdare si de o abordare complet dadaista. Regizorul Jean-Luc Godard spunea ca o poveste trebuie sa aiba inceput, miez si sfarsit, dar nu neaparat in aceasta ordine. Cat de adevarat! Mai ales cand nu intelege cuvintele, copilului nu-i pasa daca povestea avanseaza in ordine, ci se grabeste sa dea paginile inainte si inapoi deopotriva, vrea sa manace cartea (la propriu!), zaboveste asupra unei pagini sau imagini fara sa intelegi ce-l atrage si asa mai departe. Important este insa ca se obisnuieste cu cartea ca obiect si artefact, ca inmagazineaza cuvinte si imagini ca pe niste mici comori misterioase, ca in mintea lui se plamadeste deja o cultura vizuala (exact!) si ca timpul pe care il petrece ghemuit la tine in brate, sorbindu-ti cuvintele, este incredibil de pretios pentru amandoi.
Ce carti sunt potrivite?
Pentru bebelusi trebuie sa incepi cu carti simple, cu desene in contrast de alb, negru si rosu, care in primele 3 luni ajuta la dezvoltarea acuitatii vizuale. Foarte bune sunt cele cu fotografii alb-negru, mai ales cu portrete si expresii faciale, care pe bebelusi ii fascineaza. E un moment foarte oportun sa rasfoiesti albumul de familie! Pentru ca bebelusii absorb toate informatiile din jur, o carte cu ilustratii oricat de simple poate sa-i suprastimuleze si sa-i oboseasca. E bine sa incepi cu sesiuni de 5 minute o data sau de doua ori pe zi, in care ii arati si explici ce vede si, mai ales daca e o carte cu texturi, il ajuti sa atinga paginile. La fel de important e sa te obisnuiesti si tu sa incorporezi cartile in activitatile voastre zilnice. Desigur, nu intelege ce spui dar ii place sa-ti auda glasul si, in timp, sa discearna ritmul frazelor.
Dupa 4-5 luni, cand deja poate sa apuce obiecte, sunt bune cartile textile care fosnesc, chitaie cand le apesi si care au incorporate suprafete lucitoare (pe post de oglinzi) si materiale cu diverse texturi. Acestea din urma, ca si cartile din plastic moale pentru baie, sunt si foarte bune de molfait (care nu trebuie descurajat caci este prima noastra metoda de invatare!). La fel de bune sunt si cartile cartonate, robuste, de la cele mici numai bune pentru manute dolofane si inca neindemanatice, la cele format mare, cu texturi, celofan si alte materiale lucitoare, forme sau personaje in relief, clape si ferestre, pop-up-uri. Unele au o poveste, altele sunt mai degraba colectii de imagini si senzatii tactile. Cartile cu versuri si rime simple au de asemenea mare succces la copii. Daca nu stii poezioare, acum momentul sa iti faci o colectie si sa le inveti! Copiii adora ritmul iar rimele ii ajuta sa-si exerseze memoria.
La varsta de 1 an ii poti citi deja povesti cu o linie narativa simpla din carti de format mare, cu un singur paragraf pe pagina, dar cu inceput si sfarsit, adica o concluzie din care de obicei invata ceva. Alege 2-3 carti care ii plac si stabileste o rutina de citit. Mai ales seara cartile pot face rutina de culcare un moment foarte placut. Este si mai interesant daca folosesti jucarii de plus pe post de personaje sau alte obiecte sau jucarii care apar in carte. Fara sa stii, ii oferi astfel primul spectacol de teatru! Mai tarziu, o sa anticipeze diferitele momente din poveste si o sa participe, mai intai prin gangureli si gesturi,apoi prin cuvinte bine formate.
Exista si un aspect practic al cititului?
Intre 1-2 ani eu am inceput sa caut carti despre diverse experiente, anxietati sau, pur si simplu, lumea din jur. Pentru ca am calatorit cu el de cand era bebelus, am ales 3-4 carti care explica cum decurge o calatorie cu avionul. De asemenea, pentru vizita la doctor, la spital si la dentist, despre mersul la culcare (una cu titlul “Nu mi-e somn!” e in topul preferintelor de 2 ani!), pentru mersul la gradinita, spalatul pe dinti si pe maini, statul pe olita, si asa mai departe.
La 3 ani cititul devine deja interactiv, copilului ii place sa exploreze atat textul (care pentru el e tot un desen) cat si imaginile, sa puna intrebari, sa interpreteze si sa vrea sa-ti arate ce a inteles, sa testeze daca recunoaste cuvinte scrise, si sa-ti arate detalii din ilustratii cu care face asocieri care te vor lasa uimit. Acum e bine sa incepi si tu cu intrebarile despre personajele sau situatiile din carte. Il vei invata astfel sa povesteasca si sa explice la randul lui si, pumnii stransi, poate nu vei fi nevoita sa scrii compuneri duminica seara cativa ani mai tarziu.
Cititul are multe beneficii, cum ar fi invatarea vorbirii si dezvoltarea vocabularului, dezvoltarea empatiei si a abilitatilor sociale, dezvoltarea imaginatiei si creativitatii (multi copii reproduc prin joc povestile preferate sau capata o inclinatie catre desen). Dar aceste beneficii se vad doar daca vin din placerea lecturii si a momentelor petrecute impreuna, nu din spirit de competitivitate cu alti parinti sau din ambitii didactice.
Vor fi momente in care rabdarea iti va fi pusa la grea incercare. Copilul se poate fixa pe o carte si o sa vrea sa i-o citesti la nesfarsit sau te vei lupta cu oboseala si lipsa de chef. Insa vei descoperi ca ai creat o rutina minunata care ii ofera copilului timp de calitate petrecut cu tine si o sa astepti cu nerabdare momentul in care ti se va cuibari in brate si va spune: “Te rog, citeste-mi o poveste!”
