România are prea puțini medici pediatri, iar aceștia ajung să fie blamați, pe nedrept, de efectele negative ale vaccinării defectuoase din România – așa percep puținii specialiști rămași situația din pediatria românească. Despre criza vaccinurilor și cât de bine răspunde proiectul de Lege a Vaccinării problemelor actuale a vorbit, într-un interviu acordat în revista Politici de Sănătate, conferențiar doctor Mihai Craiu, medic primar pediatru, supraspecializare pneumologie pediatrică, Șef Disciplină II INSMC „Alessandrescu – Rusescu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București.
Care sunt provocările pediatriei românești, la momentul de față?
Numărul din ce în ce mai mic al medicilor pediatri. S-au închis secții de pediatrie. De exemplu, la Spitalul Județean Tulcea nu mai există pediatri pentru a putea asigura buna funcționare a secției. Am văzut rezultatele unui chestionar anonim făcut în 2016 printre studenții din anul VI. Din păcate, nu vrea aproape nimeni să urmeze o specialitate pediatrică, iar această problemă se regăsește la nivel internațional. Motivele? În primul rând, s-a schimbat profilul de comunicare în medicină, oamenii își cunosc mult mai bine drepturile, sunt mult mai informați, mai activi, câteodată și un pic mai agresivi. Din păcate, o atmosferă mai inconfortabilă pentru medic este dublată și de venituri salariale mai mici față de alte specialități în care există un grad de confort mai înalt. Rata de burn-out la specialitățile pediatrice este mult mai mare decât la aceleași specialități ale adultului. Specialiștii, care sunt și-așa puțini, sunt deseori blamați pentru unele aspecte legate de dificultățile din sistemul medical. Iar multe instanțe negative sunt mai degrabă legate de un sistem disfuncțional decât de acțiunea inadecvată a pediatrilor.
►Citeşte şi Schema națională de vaccinare la copii
Pentru că ați adus vorba de vaccinare, cum poate fi combătută reticența părinților?
Vorbind deschis, transparent despre fapte. Iar acestea sunt foarte clare, în marea lor majoritate. Primul despre care aș vorbi este articolul Wakefield – studiul care a adus în lumea științifică suspiciunea că ar putea să existe o legătură între vaccinul trivalent (rubeolă-rujeolă-oreion) și autism. Autoritățile medicale ale Regatului Unit (General Medical Council) au dovedit că dr. Wakefield, care între timp a rămas fără drept de liberă practică, a încălcat numeroase reglementari etice și a falsificat un studiu științific, în ideea de a obține beneficii materiale.
A doua realitate este că rujeola acum, în România, produce 4,5 decese la o mie de pacienți. În România, vaccinarea antirujeolică a produs în ultimii 28 de ani, de la Revoluție încoace, zero decese. Ce trebuie să alegem ca risc, în condițiile actuale din România?
Sincer vorbind, există vreo legătură între autism și vaccinare?
Putem să vorbim în acest moment despre autism ca spectru de boli și orice fel de alt act medical. Ceea ce trebuie spus cu voce tare este că dacă ar exista o legătură cauză-efect între orice și efectul numit autism, atunci de ce această afecțiune apare, dintr-o sută de copii care dezvoltă autism, la 70-75 de băieți și 25-30 de fete, atâta timp cât sunt vaccinați toți la fel? Realitatea, sugerată și de studii genetice, arată că tulburările globale de spectru autist sunt rezultatul unei „sensibilități” a creierului, (de aceea autismul este de circa șase ori mai des întâlnit la copiii care au un frate autist decât la cei care au un frate fără autism, indiferent de statutul vaccinal al copilului mai mare), care este „agresat” într-un moment nu foarte fericit, în fazele inițiale ale dezvoltării cerebrale, probabil in utero. O să vedeți că în familiile în care există copii cu tulburări de spectru autist mai sunt și alte sensibilități emoționale, depresive, sau genialitate – o formă extremă a autismului.
(…)
Citeşte mai mult pe politicidesanatate.ro
