De Crăciun Sara a împlinit 9 luni. Ce spuneam eu la 6 luni, că e fetiță atomică? Habar nu aveam că va putea și mai mult și mai repede!
Pe scurt, bebelușei noaste blonde nu îi pasă de ce spun cărțile despre etapele de dezvoltare. Ea pare că are o misiune foarte importantă așa că nu are timp de pierdut. De la 7 luni exersează ridicatul în picioare. La 9 luni se ridică fără efort, stă foarte bine pe piciorușele ei pufoase și, ținută de mâini, reușește să facă și câțiva pași. În patru labe e tot mai rapidă, așa că, atunci când îl vede pe Alex jucându-se cu ceva, ajunge foarte repede lângă el ca să inspecteze situația de aproape…spre disperarea lui. La capitolul motricitate Sara surprinde pe toată lumea din jurul ei. Mâinile sunt și ele foarte ocupate, manevrează cu atenție tot ce prinde, studiază lucrurile pe toate părțile și, când are chef, face și “pa”. Când nu e ocupată cu toate cele de mai sus se amuză cerând obiecte și aruncându-le pe jos chiar și de zece ori una după alta. E fascinată!
Fascinată sunt și eu de încăpățânarea ei de a refuza mâncarea mai des decât mi-aș dori eu. Ceea ce într-o zi manâncă pe nerăsuflate în altă zi rămâne aproape neatins. Piureurile trebuie să fie fine, iar mâncarea oferită bucăți ajunge o poșircă stoarsă de micile ei mâini cu mult entuziasm și aterizează peste tot, mai puțin în gură. Dar, cândva tot o să mănânce. Energie să mă consum și cu treaba asta nu mai am.
De dormit doarme tot mai puțin în timpul zilei și la trezire mă așteaptă în picioare, în pătuț, cu gura până la urechi. Momentele astea în care ne revedem după somn sunt printre preferatele mele.
De ceva vreme pitica exersează tot felul de sunete din repertoriul ga, ghia, na, poa, ba. Alex era ceva mai avansat la capitolul ăsta la vârsta ei, dar sunt sigură că nu peste mult timp nu o vom mai putea opri din vorbit.
Sarei îi place joaca sub orice formă ar veni ea. Fie că e cucu-bau, că îl alergăm pe Alex prin casă, că ne uităm pe cartea senzorială, fie că o lăsăm să exploreze singură e fericită și râde în hohote.
Chimia dintre ea și Alex e tot mai faină acum că ea e tot mai mobilă și mai pricepută la a mânui obiecte. Râd copiii aștia împreună de numa’. Cum era de așteptat, voinicul s-a cam prins că îi poate da câte un brânci sau îi poate pune bețe în roate. Își exercită însă nou descoperita putere rar, iar ea fie râde, fie se pune pe un urlat care îl asurzește pe Alex.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
