Performanța cere sacrificii, însă cele pe care Maria Olaru le-a făcut pentru a ajunge campioană olimpică sunt de necrezut. Fosta gimnastă îşi va lansa, sâmbătă, volumul biografic “Preţul aurului. Sinceritate incomodă”, în care povestește, potrivit jurnalistului Cătălin Tolontan, despre bătăile primite de la antrenori, inclusiv de la antrenorul Octavian Bellu.
Cartea scrisă de Maria Olaru va fi lansată sâmbătă, la ora 13:30, la Târgul de carte Bookfest de la Romexpo, anunță news.ro.
Cătălin Tolontan, cel care a semnat de altfel prefața cărții, publică pe blogul său fragmente din volumul fostei gimnaste, în care aceasta povesteşte despre bătăile primite la antrenamente şi despre umilinţele la care era supusă.
"După‑amiază a fost teroare. Am început cu sol, m‑a bătut şi s‑a purtat urât cu mine. Mi‑a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. După ce m‑a bătut, nu am mai făcut nimic. Îi făceam în contră şi făceam mutre. Apoi m‑a trecut la sărituri. Acolo mi‑am bătut joc de ea, atunci Lili (nr. Lili Cosma, antrenoarea Mariei) m‑a dat afară din sală. Am stat în vestiar tot schimbul, apoi m‑a chemat la paralele. Acolo am mers bine cu o singură excepţie, m‑am lovit la coaste. După antrenament mi‑a zis că nu mai face niciodată cu mine sărituri şi mi‑a mai spus catâr încăpăţânat. Era iute la mânie şi la meserie. La început, când vedeam ce le făcea celorlalte... mă cam umpleam de groază. Eu, care veneam de acasă cu spaimele şi obsesiile mele - era tocmai ce nu‑mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine", este un fragment din cartea fostei gimnaste.
Maria Olaru rememorează şi momentul în care tatăl unei colege a intrat în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang, care erau furioşi că o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete.
“Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte. Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita. Acolo, în sală, pe aparatul numit sol, în faţa tuturor, [subliniere] tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.[/subliniere] A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini. De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor. Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus! La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele”, povesteşte Maria.
Maria a devenit anul trecut mămica unu băiețel, Mihai.
Foto: Facebook
