De sapte luni incoace, Robert Diaconeasa traieste din plin ipostaza de tatic. Ingrid l-a cucerit total, definitiv si iremedibil, mai ales de cand i-a spus pentru prima data “TATA”…
Cine nu are un copil, sa-si faca, imi vine sa spun de fiecare data cand vine vorba de minunile astea mici. Pentru ca am intrat intr-o hora din care nu vreau sa mai ies niciodata. Fiecare clipa petrecuta alaturi de Ingrid devine magica, iar acum ca se mareste, relatia dintre noi devine din ce in ce mai solida si speciala.
Mai exact, dupa luna a 6-a de viata deja copilul e mult mai constient de ceea ce se intampla in jurul sau, de relatiile pe care le stabileste cu oamenii si de sentimentele pe care le afiseaza.
Stie deja cine e persoana cu care se intalneste, primeste iubirea si da inapoi si mai multa iubire. Cel putin asta simt eu cu Ingrid.
Acum relatia noastra a ajuns la un alt nivel. Unul despre care imi e si greu sa explic. Ne luam constient in brate (nu doar eu pe ea), radem impreuna, ne jucam, ne bucuram de timpul petrecut in doi, comunicam mult mai bine si simt din ce in ce mai puternic ca realizeaza tot mai tare faptul ca eu sunt tatal ei.
7 luni de viata au trecut pe nerasuflate. Traite tot timpul in prezent, zilele iti demonstreaza constant cat de fascinant e procesul acesta de evolutie al fiintei umane. Esti tot timpul in alerta, prezent la nevoile copilului tau, cresti odata cu el si nici nu apuci sa-ti dai seama cum trece timpul si cat de rapid creste. Ieri era o mogaldeata, azi e deja un omulet cu multa energie si personalitate, care sta in fundulet, se sprijina pe propriile picioare si in curand va merge de-a busilea. And I LOVE IT!!!
Primul „tata” si m-am topit!
Stiu parinti care spun ca bebeii lor au vorbit la 5 luni, au mers la 7, au alergat in parc la 10, iar la 2 ani faceau deja calcule complicate. Nu e cazul sa vin cu fantasmagorii de genul pentru ca sincer, nu vrea sa fac din copilul meu un trofeu si in nici un caz nu am de gand sa il fortez sa faca niste lucruri doar pentru a avea cu ce ma lauda in cercul nostru de prieteni. E de ajuns ca oamenii sa se uite la ea si nu mai e nevoie sa spun eu nimic.
Dar despre cum mi-a spus prima data „TATA” e ceva ce trebuie sa iti povestesc pentru ca e un moment unic in viata fiecarui barbat.
Era dimineata, in urma cu cateva zile. Ingrid se trezise si ma cauta in pat, cum o face de obicei (da, dormim in acelasi pat) si cum eram eu infofolit, pe jumatate adormit, s-a gandit sa ma strige: „TA-TA”. M-am trezit imediat, m-am topit si imi venea sa sar direct pe tavan de fericire. „Doamne, a spus primul TATA din viata ei! Ingrido, m-ai strigat! Hahaha!”
(…)
Citeste mai mult pe daddycool.ro!
