Este unul dintre cei mai cunoscuți predicatori și vorbitori motivaționali din Australia, iar viața lui ar putea fi transformată oricând într-un scenariu de Oscar. De ce? Pentru că Nick Vujicic, în vârstă de 33 de ani, nu are mâni și nici picioare. Însă este un tătic dedicat, care știe că orice clipă petrecută alături de cei doi copii ai săi este… magică.
Nicholas James Vujicic, pe numele său complet, s-a născut pe 4 decembrie 1982, la Melbourne, cu Tetra-amelia, o afecțiune rară caracterizată prin absența tuturor celor patru membre. În ciuda neputinței sale fizice, Nick este un om normal: un soț iubitor și tatăl a doi copii. Joacă golf, înoată, conduce mașina, face surf și scrie cărți. De asemenea, susține și conferințe motivaționale în întreaga lume, prin intermediul organizației pe care o înființat-o la 17 ani, Life without limbs (Viață fără membre) . A ajuns și în România, în urmă cu 5 ani, la Timișoara. Dincolo de handicapul său. Nick este un excelent orator. Cucerește orice audiență din primele 10 secunde!
"Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia? Cum aş dansa cu mireasa mea în seara nunţii?", povestea Nick într-un interviu, cu ceva ani în urmă. Între timp, Nick nu doar că și-a gasit jumătatea, pe Kanae Miyahara, cu care s-a și căsătorit de altfel, dar a devenit și tătic. Au doi copiii absolut normali și frumoși, un băiețel și o fetiță.
Cum se descurcă Nick din postura de tătic? Chiar foarte bine, ținând cont de faptul că nu are mâini și nici picioare.
Iată 7 sfaturi de parenting pe care tânărul australian le împărtășește tuturor celor care participă la conferințele sale motivaționale și pe care le-a dezvăluit într-un articol publicat pe relevantmagazine.com:
1.Nu este rău să fii diferit de ceilați.
Copiii ar trebui învățați încă de mici că nu e nimic rău să fii diferit de ceilalți. Și prietenii lor pot fi diferiți, însă în asta constă frumusețea diversității. Eu cred că e foarte important ca toți copiii să studieze la un loc, împreună, fie că au dizabilități fizice sau nu.
2. Copiii încep să vadă cu inimia, nu cu ochii.
Un handicap nu trebuie să-i împiedice să vadă cu inima, chiar dacă ochii cercetează în amănunt. De exemplu, colegii mei din școală au aflat, până la urmă, că nu sunt un simplu copil cu dizabilități, ci un individ deschis la minte, interesant și cu un dezvoltat simț al umorului. Părinții mei m-au încurajat tot timpul să comunic cu colegii mei. Chiar dacă am fost uneori ținta răutăților, am reușit să-mi construiesc propriul sistem împotriva lor și le-am depășit.
3. Fericirea e doar la un pas!
Mai bine spus, învață-l pe copil că poate deveni o sursă de fericire chiar pentru el însuși. Învață-l să descopere și să se bucure de cele mai mărunte lucruri din lume: răsăritul soarelui, îmbrățișările mamei sau cățelul care sare în jurul lui când ajunge acasă. Și, atunci când se va simți deprimat sau va fi ținta răutăților unora, să-și conștientizeze și să-și aprecieze talentele și înzestrările din naștere.
4. Răbdare. Cât mai multă răbdare.
Copiii se grăbesc să crească, li se pare că lumea aduților este mai ușoară. De fiecare când eram batjocorit de colegii de clasă, credeam că nu am șanse de scăpare, că acel coșmar nu se va termina niciodată. Lipsa de speranță și de perspectivă crează depresie și disperare. Dacă aș fi știut unde voi ajunge ca adult, n-aș mai fi suferit atât de mult. Pe atunci, însă, credeam doar că voi fi torturat toată viața. Răbdarea mi-ar fi spus că toate vor trece, însă.
5. Învață-ți copilul să se accepte și să se iubească!
O persoană devine foarte atractivă pentru cei din jur în momentul în care e puternică și are încredere în ea. Iar acest lucru este resimțit de toți cei din jur. Nu contează dacă ai toate mâinile și picioarele sau dacă ai un ten perfect. Altele sunt valorile!
6. Fii sincer. Implică-te. Și dă o mână de ajutor.
Părinții n-ar trebui să ezite în a le prezenta celor mici copii cu dizabilități. În caz contrar, se va crea un zid între ei, copiilor sănătoși le va fi milă sau chiar rușine cu astfel de posibili prieteni. Mai mult, toți copiii ar trebui să știe că prietenii lor diferiți ar putea avea nevoie de o mână de ajutor, iar ei ar trebui să le-o ofere imediat.
7.Nu uita să-i spui în fiecare zi “Te iubesc”!
Nu e deloc greu să spui “Te iubesc”. Mai ales copilului tău. Repetă-i de un milion de ori, iar copilul tău va înțelege că îl iubești și că ai nevoie de el. E foarte important.
Foto: Facebook
