Acum mulți ani am dat peste o carte pe care o recomand oricui își dorește să trăiască mai bine (unde binele și-l definește fiecare). Cartea se numește ”The 7 Habits of Highly Effective People” (în limba română o găsiți ca ”Eficiența în 7 trepte” sau ”Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”) și e scrisă de Stephen Covey.
Ei, al doilea obicei despre care se vorbește în carte este begin with the end in mind. Ați putea crede că e vorba despre a vă gândi la ce rezultat vreți să obțineți la finalul unui proiect înainte de a vă apuca efectiv să lucrați la el. Și într-un fel ați avea dreptate. Doar că proiectul cel mai important la care se face referire în capitol este unul mai special: viața. O să vă las pe voi să descoperiți mai multe despre carte și exercițiile propuse acolo. Până atunci vă întreb ceva…
Dacă azi ar fi ultima voastră zi pe Pământ ce ați vrea să puteți povesti despre cum a fost viața voastră? Ce ați vrea ca oamenii importanți din viața voastră să spună despre voi? Că ați respectat toate termenele limită? Că nu ați refuzat pe nimeni? Că le-ați făcut tuturor pe plac mai puțin vouă? Că ați fost în ț-șpe delegații că așa v-a trimis compania în timp ce familia rămânea acasă? Că ați fi putut să…, dar…? Nu spun că job-ul și cariera nu sunt importante sau că rezultatele profesionale nu contează. Spun doar că atunci când facem niște alegeri în viață trebuie să ni le asumăm cu bune și cu rele, cu avantaje și dezavantaje. Și mai spun că pentru a trăi vieți împlinite trebuie să ne fie clar ce misiune avem de îndeplinit și care e rolul nostru pe lumea asta.
►Citeşte şi Nu sunt o mamă Zen și nici plină de instincte materne nu sunt
Aș vrea ca atunci când viața mea va atinge termenul de garanție să le pot povesti nepoților mei despre cum am avut curaj să îmi ascult inima, să mă iubesc suficient încât să nu mă sacrific mereu pentru alții, să înțeleg ce îmi place să fac și să îndrăznesc să fac ce îmi place. Drumul meu spre auto-acceptare e încă la început. Încă mă critic în loc să mă încurajez, încă mă judec în loc să mă admir, încă mai cred deseori despre mine că nu sunt la fel de valoroasă ca ceilalți, încă mai spun despre mine că nu fac suficient de bine în comparație cu alții, încă îmi las teama să îmi pună obstacole, încă îmi mai ascult mintea atunci când îmi joacă feste și îmi spune că nu voi reuși. E un proces dificil și de durată, dar în fiecare zi mă străduiesc să conștientizez momentele astea și să aleg să gândesc altfel.
(...)
Citeşte mai mult pe cristinaotel.ro
