Am văzut și eu, ca orice părinte din țara asta probabil, imaginile cu directoarea de grădiniță din București care lovea și smucea niște copilași. M-am revoltat și eu la fel de tare și, auzind explicațiile femeii, cum că totul nu ar fi decât o înscenare, m-am uitat din nou, cu atenție, la imagini. Fără să fiu un expert în tehnologii și manipularea acestora, îmi vine greu să o cred pe această doamnă.
Urmăriți cu atenție mimica feței ei și veți recunoaște un om pus pe violență. Dar, să nu ne pripim și să lăsăm autoritățile să ajungă la o concluzie oficială. Dacă bătăile și violența se dovedesc adevărate, cred că respectiva persoană ar trebui să aibă interzis în a mai lucra cu copiii pe o perioadă îndelungată. Asta, cel puțin.
Urmărind imaginile (și nu, nu voi da niciun link pentru că nu cred că ajută pe nimeni, dar puteți găsi foarte ușor filmulețul la o simplă căutare pe google), mi s-a făcut pielea de găină pe mine. Am văzut-o pe ea cum lovea și zgâlțâia copiii și am simțit instinctiv că aș vrea să-i fac și eu același lucru, sau poate mai rău. Iar pe copiii aceia nu-i cunosc, așa că nu pot decât să-mi închipui ce impuls de a face rău aș avea dacă cineva, oricine, s-ar gândi să-i facă așa ceva lui Mark.
Cred că am simțit ceea ce au simțit cam toți părinții vizionând imaginile: că așa ceva nu ar trebui să se întâmple niciunui copil. Că niciun copil nu merită un asemenea tratament din partea…nimănui.
Dacă așa stau lucrurile, atunci îmi permit și eu să întreb: de ce vă revoltă când altcineva ne lovește copiii, ai noștri sau ai altora, și nu vă revoltă când îi mai atingeți voi? Care e diferența? Pentru că realitatea, conform studiilor, spune că 2 din 3 părinți care citesc acest text, își “mai bat” copiii din când în când. Și am pus ghilimelele pentru că da, în practică e o mare diferență între o palmă la fund și o bătaie cu cureaua sau mai știu eu cu ce. În teorie, nu.
Dar oricum ar fi, unui număr mult prea mare de părinți care se revoltă văzând ce a făcut acea directoare, i se pare normal când fac ei același lucru copiilor lor. Atenție! Copiilor lor, pentru că nu cred că și-ar pune vreodată problema să bată copilul altuia, asta nu li s-ar părea acceptabil. Pe copilul lor, în schimb ,da. De ce?
Poate pentru că “și eu am fost bătut(ă) și uite ce bine mi-a prins”? Nu stă în picioare, căci același lucru îl spun toți “dascălii” care folosesc violența cu elevii lor: “am făcut-o spre binele lui/ei”, “copiii au nevoie să știe ce înseamnă educație/să știe cuiva de frică”. Și când auziți asta, pe bună dreptate, vă revoltați.
Poate pentru că e al vostru și credeți că e ok să ziceți “eu te-am făcut, eu te omor”? Pe principiul ăsta, ar fi normal să-i lăsăm pe copii să le facă rău diverselor animale de companie. Doar sunt ale lor, nu? Dar, din nou pe bună dreptate, ne revoltăm când vedem copii violenți. Care apropos, știți de ce sunt violenți, nu? Pentru că violența naște violență, asta arată toate studiile.
Copiii nu sunt educați prin violență, copiii învață să le fie frică și devin obedienți. E o foarte mare diferență.
Nu-mi propun prin acest articol să acuz pe cineva. Dar îmi propun să reușesc să fac câțiva părinți măcar să se gândească un pic data viitoare când vor dori să-și lovească copilul. Violența nu a dus niciodată la ceva bun. Niciodată. Și, asemeni multor altora, voi povesti de câte ori voi avea ocazia despre acest lucru. Până când niciun copil nu va mai fi bătut, acasă sau pe altundeva. Și știu că mulți dintre cei care o fac realizează că nu e în regulă. Oricine s-a revoltat când a văzut-o pe această femeie lovind copiii, înțelege în adâncul sufletului său că bătutul unui copil este o greșeală.
Dacă simțiți asta, dar nu știți cum sau ce să faceți, povestiți cu cineva: cu un prieten, cu un coleg de la birou, cu un specialist. Discutați deschis, căci nimeni nu e perfect și, discutând, s-ar putea să găsiți unele soluții la care nu v-ați fi gândit altfel.
(…)
Citește mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
