Ieri, mami a plecat în delegație. Se întâmplă foarte rar, așa că nu suntem experți în supraviețuirea fără ea.
(…)
Hai că doar glumeam pe seama ei. Nu suntem chiar așa de disperați. Dar măcar puțină nevoie avem de ea.
Asta pentru că, imediat ce din trei rămân doar doi, lucrurile se complică brusc.
În familia noastră, fiecare dintre părinți are atribuțiile lui clare: eu duc copilul la grădiniță, îl iau, îl duc la opționale, mă joc cu el seara, îi fac baie, îl spăl pe dinți. Mami îi face micul dejun dimineața, o mai duce seara la opționale, când nu pot eu, îi gătește seara, o culcă.
Buun, cum mami a plecat, am rămas singur pe metereze. Deci să le fac singur pe toate.
Iar partea cu culcatul copilului e cea mai complicată. Sophia e obișnuită să o adoarmă mami, așa că n-a fost foarte ușor să-l accepte pe tati.
În plus, are o mulțime de tabieturi, e o procedură întreagă de pregătire: lapte cald, poveste/ un desen animat, mângâiat, îmbrățișat, pupat, zgâriat pe spate, spus rugăciune, iar mângâiat, iar pupat, lumină stinsă. În general, după tot acest ritual, adoarme… mami prima. La fel și eu aseară!
Am, totuși, noroc, că Sophia e deja mare și înțelege că, uneori, trebuie să ne descurcăm singuri. Bine, n-au lipsit mesajele lacrimogene cu „Mami, mi-e dor de tine!”.
Una peste alta, am trecut cu bine peste prima noapte. Mai avem două!!!
PS: De data asta n-am sfaturi pentru voi. Nu sunt expert în supraviețuirea singur cu copilul! Învăț din mers.
Citește mai mult pe taticool.eu!
