Eram însărcinată și era vară. Frecventam un magazin pentru mame și copii, căci ce să fac și eu ca femeie însărcinată, nu-i așa? Fenomenul de nesting îmi da târcoale, așa că mai mereu eram pe-acolo ca să târguiesc câte ceva.
Ceva-uri pe care, by the way, le-am donat cu succes ulterior, că nu știu cât de repede mi-a crescut copilul! Și nici nevoi așa multe ca primul nu a avut și nici câte mi-am închipuit eu. În orice caz, dacă vă întrebați ce nevoi ați putea avea și rămâneți fără imaginație, dați o tură prin magazine de mame și copii mici. În 30 de minute vă veți întreba cum de ați trăit până acum fără atâtea lucruri.
Ceea ce nu e antireclamă, ci e o treabă fabuloasă pe care nu ai cum să nu o observi. Împreună cu cea despre care vă scriu azi.
În ziua despre care vreau să vă povestesc era foarte cald și foarte aglomerat, fiind weekend. Așa că la un moment dat am obosit și am decis să mă așez. Ar fi o idee bună de marketing, de exemplu, dacă s-ar gândi cineva să facă insule de odihnă pentru femei însărcinate în interior. Mulțumesc, dau ideea gratis.
Așa că am ieșit și m-am așezat la intrarea în magazin, pentru că nu m-am îndurat să mă așez pe fotoliile de cumpărat, m-am temut pentru integritatea lor.
Eram și cu niște prieteni, așa că urma să stau pe acolo ceva vreme. Mi-am luat o cafea de la un aparat și am început să mă uit.
Măi fetelor, voi știți ce am văzut acolo preț de vreo 40 de minute? Nu, nu casieri recalcitranți. Nu, nu copii în pline tantrumuri și nici așa o atmosferă urâtă ori atât de aglomerat încât să te calci pe picioare, la propriu. Nu, toate acestea erau la limita suportabilului. Altceva m-a frapat. Și poate nici nu aș fi observat, dacă n-aș fi stat nițel să îmi trag sufletul pe un scaun, cu fața la vad, ca să zic așa.
(...)
Citește mai mult pe florinabadea.ro
