Dacă trăiești în România... încerci să nu înnebunești. Nu, nu este un capăt de țară dacă te mușcă o căpușă, însă poate deveni o problemă gravă dacă parazitul nu este îndepărtat în totalitate. Prin urmare, este indicat să mergi la un spital. Iar dacă vorbim despre spitalele din România... încerci să nu o iei razna.
București. Miercuri seara, după ora 7. Pe coapsa dreaptă a fiicei mele în vârstă de 4 ani am descoperit o căpușă înfiptă... Nu am avut niciodată de-a face cu un astfel de parazit, așa că m-am speriat un pic. E adevărat că sunt căpușe de când lumea, însă îmi veneau în minte toate articolele de pe Internet legate de mușcătura de căpușă. Am încercat să o smulg cu ajutorul unei pensete, însă mai rău am făcut: am rupt-o. Iar nemernica s-a înfipt și mai adânc.
Prin urmare, am “împachetat-o” pe fiică-mea rapid și am pornit spre un spital de pediatrie privat. De ce? Pentru că experiențele anterioare legate de sistemul medical de stat românesc mă fac să fug de spitale ca ăl cu coarne de tămâie!
Din păcate, am ajuns la camera de gardă aproape de 8 seara, iar până ne-a primit un medic a mai durat vreo 30 de minute. Chiar și la privat lucrurile nu merg cum trebuie… de ceva vreme.
Veste proastă: nu mai era niciun chirurg prezent în spital, iar un medic pediatru obișnuit nu ne putea ajuta. De ce este nevoie de un chirurg? Pentru că o căpușă se îndepărtează cu o pensetă specială de chirurgie. Așa că am fost trimise către stat. Variantele? Spitalul Grigore Alexandrescu sau Marie Curie (Budimex). Plecând din Băneasa, ne-am oprit la Grigore Alexandrescu. Era mai aproape.
Cum este la camera de gardă de la Grigore Alexandrescu? Pentru noi a fost o premieră. Deși condițiile nu diferă foarte tare de cele de la privat – în ce privește camera de gardă, căci doar până acolo am ajuns, timpul de așteptare… Am fost preluate după mai bine de o oră (vorbind cu alți părinți cunoscuți am înțeles că am stat chiar puțin) și am mai așteptat vreo 15 minute să vină un medic chirurg.
Nu însă timpul de așteptare m-a înfuriat cel mai tare…
Medicul i-a îndepărtat Antoniei căpușa, iar apoi ne-a dat o trimitere către Matei Balș, pentru tratament. Cand a spus “tratament”, în mintea mea nu era decât căpușa, babesioza și boala Lyme. În general, mamele se transformă în cele mai paranoice persoane atunci când este vorba despre sănătatea copiilor. Și cum eram și la prima experiență de gen, temerile mele erau extra, mega… amplificate!
- Data viitoare, să vă duceți mai întâi la Matei Balș, să vă dea tratamentul, iar apoi veniți la noi!, mi-a comunicat asistenta înainte de a ieși.
Așa că am luat copilul și împreună cu soțul am ajuns la spitalul de boli infecțioase Matei Balș. Era trecut deja de 11 noaptea.
La Matei Balș… camera de gardă pentru copii este amenajată într-o baracă mai mare, ca de șantier, căci altfel nu pot să-i spun. Un hol îngust, un grup sanitar și două cabinete. Un spațiu mult prea strâmt pentru o cameră de gardă, vopsit în alb și destul de curat. Cu vreo 4-5 scaune pe hol, pe care stăteau deja alte mămici cu pruncii în brațe. Istovite, într-o resemnare pe care, inițial, am pus-o pe seama oboselii.
După ce am dat asistentei buletinul și datele copilului, pentru înregistrare, am primit următoarea replică:
- Aaaa, păi aveți adresa în sectorul 4. Data viitoare să mergeți la Victor Babeș, acum vă primim aici.
Iar “data viitoare”?! Mi-am păstrat calmul și i-am explicat că cei de la Grigore Alexandrescu ne trimiseseră către ei.
În timp ce completa fișa Antoniei, mă uitam îngrozită câți copii așteptau înăuntru și afară...
- Nu vă supărați, dar iarna ce faceți?
- Cum ce facem?! Punem reșouri.
- Nu, nu... ce faceți cu copiii când este atât de aglomerat?
- Păi, îi trimitem dincolo, la adulți.
Într-adevăr, vizavi de camera de gardă pentru copii se află cea de adulți, construită în același stil, dar pe o suprafață de aproape trei ori mai mare. Și cu destui adulți așteptând și ei.
Odată terminată înregistrarea, am fost poftită să aștept. Afară, bineînțeles! Noroc că noaptea de miercuri a fost una caldă, cu 18 grade. După o oră de așteptat, mimoza mea a cedat și a adormit în brațele mele, în sala de așteptare de la adulți. La un moment dat, soțul mă cheamă să stau în holul de la copii, se eliberase un scaun.
Am luat copilul în brațe și, când să intru, un tătic care aștepta după noi a venit repede și mi-a șoptit:
- E mai bine să nu vă așezați aici cu fetița. Mai devreme, a stat aici o mamă cu un copil cu scarlatină. Iar altul avea varicelă. Tocmai ce i-au internat.
Obosită, nervoasă și speriată, m-am întors cu Antonia la adulți.
După miezul-nopții, ne-a venit, în sfârșit, rândul. I-am explicat doctoriței ce s-a întâmplat, iar ea a început să-mi scrie o rețetă.
- Fetița dvs. a mai luat Augmentin?
- Poftim?! Am stat atât timp doar pentru o rețetă pentru antibiotic?! Nu putea fi prescris la Grigore Alexandrescu?!
- Doamnă, așa se procedează. Medicul chirurg nu-și vede decât de felia lui. Scoate căpușa și apoi trimite copiii la noi.
- Bun, și dacă veneam de prima dată la dvs., i-ați fi putut scoate căpușa?
- Încercam cu mâinile. Dacă nu ar fi ieșit, tot la Grigore Alexandrescu v-aș fi trimis. Pentru că noi nu avem instrumentar chirurgical aici. Deși mă pricep să tai și să cos, că doar am făcut o facultate.
M-am simțit atât de epuizată încât nu am mai avut putere să mai zic nimic. Am ieșit pe poarta spitalului după ora 1.30… După noi, mai veniseră încă doi copii mușcați de căpușe.
Nu așteptarea mi-a pus capac, căci era doar o simplă mușcătură de căpușă, iar urgențele e firesc să aibă întâietate. Și există copiii care au de înfruntat situații mult mai grave – cancer, dialize etc. Ci sistemul lui Papură Vodă, care te plimbă de la un spital la altul… pentru o afuristă de căpușă!
Prin urmare, dacă pe copilul tău îl mușcă o căpușă după ora 8 seara, la privat nu rezolvi nimic. Iar la stat… îți trebuie un munte de răbdare.
P.S. Și tot nu m-am lămurit cum e mai bine să fac “data viitoare”: să mă duc întâi la Matei Balș și apoi la Grigore Alexandrescu? Sau invers?!
