Recunosc încă de la început că am scris postarea asta la nervi. Dar aș vrea să reușesc să transmit mesajul ăsta: copilul meu, și îndrăznesc să spun că în general copiii, chiar nu trebuie să distreze pe nimeni. Și nici nu trebuie să demonstreze ceva. Așa că aș fi tare recunoscătoare să nu (l)i se mai ceară lucrul ăsta.
Eu nu-s prea înfiptă de felul meu, așa. Ba, ca să fiu sinceră, aș spune despre mine că-s mai degrabă bleagă-style. Dar toate ca toate până la copil. Ăsta-i punctul meu sensibil și, dacă m-ai atins, devin deodată înfiptă, nici eu nu știu de unde.
Să trec totuși la subiect, că tot ziceam de nervi. Am fost la cumpărături, după grădi. Și noi destul de obosiți, veneam de la muncă, nici copila prea odihnită, după o zi întreagă de grădi. Dar era musai. Așa că am luat strictul necesar și ne-am așezat repejor la coadă, la casă.
►Citeşte şi Trei lucruri pe care să nu le spunem niciodată copiilor
Doamna de la casă imediat ce a văzut-o pe mogâldeață, o și ia la întrebări:
-Cum te cheamă?
-Sophie
-Aah, Sofia!
Ea s-a obișnuit deja să i se greșească numele, nici nu mai repetă a doua oară. Doar s-a uitat la mine zâmbind și ne-am înțeles amândouă din priviri, era ca și cum mi-ar fi spus: ”iar îmi zice cineva Sofia. Și eu i-am zis că mă cheamă Sophie”.
-Și câți ani ai?
-4
-Ești la grădi?
-Da.
-Îți place la grădi?
(…)
Citeşte mai mult pe fricidemamici.ro
