"Când ți-a fost cel mai greu, ca tată?
Când era să devin tată și nu s-a mai întâmplat.”
Am recitit de curând un inteviu pe care l-am dat spre sfârșitul anului trecut și am dat peste întrebarea și răspunsul de mai sus. A fost un interviu cu întrebări trimise pe mail și când am văzut întrebarea, acest răspuns mi-a venit în cap aproape instantaneu. Apoi, am stat să mă gândesc dacă ar trebui să-l scriu sau nu, fiind vorba de un subiect pe cât de dureros, pe atât de tabu, respectiv pierderea unei sarcini. Apoi mi-am adus aminte o chestie în care cred tare: când vine vorba de subiecte tabu, cel mai bun lucru pe care-l poți face este să vorbești despre ele.
Așa că astăzi vreau să povestesc cum am trăit și ce am simțit eu acum 10 ani și ceva când noi am pierdut o sarcină…
Eram proaspăt căsătoriți și în luna de miere am aflat că vom deveni părinți. Au urmat câteva săptămâni în care am simțit că plutim, ne făceam planuri, negândindu-ne niciun moment măcar la posibilitatea vreunei probleme.
Apoi, prin săptămâna a 8-a, ginecologul i-a recomandat Iuliei să facă o analiză a cărui rezultat arăta foarte îngrijorător. Nici în acel moment nu am simțit că s-ar putea întâmpla ceva…definitiv. M-am gândit că vom merge la doctor și el îi va da un tratament și totul va fi ok până la urmă.
A doua zi ne-am dus la doctor, am intrat amândoi în cabinet și imediat ce a citit rezultatul analizei ne-a spus că cel mai bun lucru pe care îl putem face, singurul lucru, este un chiuretaj. Atunci, pe loc.
(…)
Citește mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
