Nu am avut o sarcină cu probleme majore, deşi eu am grupă sanguină cu RH negativ, iar Tibi cu RH pozitiv. Pe durata sarcinii, am avut doar trei momente tensionante: unul când o tanti doctor mi-a dat niste cifre greşite pe baza cărora am făcut bitestul, care arăta că voi avea un bebe cu Down… Apoi, au fost cele două internări în primul trimestru. Din cauza stărilor de vomă, am ajuns la perfuzii. Practic, vomitam tot ce mâncam. Vomitam și apa, și dacă mă mișcam, și dacă respiram…
Am născut la 38 de săptămâni pentru că aveam foarte puţin lichid amniotic ca să mai stăm până la termen. Deja cumpărasem trusa pentru epidurală. Nu am avut nici un fel de teamă, ba chiar mă bucuram că, în sfârşit, îmi voi vedea copilul live.
La ora 13 am ajuns la maternitate, aşa cum mă chemase medicul meu, Dr. Varlas Valentin. Am fost verificată, mi s-a făcut clismă şi am fost trimisă în sala de travaliu. După clismă, am sesizat că a început să-mi curgă foarte foarte puţin sânge. M-am speriat. Asistenta mi-a spus că ăla a fost dopul după care (după cum îi povestisem) mă tot uitam în WC şi nu apărea.
În sala de travaliu eram singură şi asta a contat enorm. Le auzeam pe celelalte din alte camere cum urlau, dar, parcă, faptul că nu era nimeni lângă patul meu care să se screamă sau să ţipe că nu mai poate m-a liniştit. A venit moaşa la nici 5 minute.
Am cerut la toaletă, căci nu mă mai puteam ţine, ştiţi şi voi cum e în ultima perioasă a sarcinii. După nici 15 minute iar am fost la toaletă. Şi am făcut aşa vreo 2 ore, timp în care, când ajungeam în cameră, nu venea nimeni la mine. M-am enervat. Dar, în timpul unei vizite la toaletă auzeam de pe hol cum mă striga cineva.
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
