Mâine e 1 martie și mie mi-a răsărit o amintire. Deși mi-am făcut un principiu din a vorbi de bine pe blog, săptămâna asta l-am încălcat în fiecare zi. Cred că răceala care m-a doborât a scos din mine multe amintiri neplăcute. Tot vindecare se numește și asta, nu-i așa? Povestea de azi e veche de 11 ani. Deși e o amintire neplăcută, e despre cel mai frumos moment din viața mea de femeie: prima mea sarcină. E de pe vremea când nu știam că e prima sarcină, credeam că e singura.
Am ieșit de la birou. Eram aproape să intru în concediul ăla prenatal în care îmi inchipuiam că o să citesc. Și că voi vedea multe filme, din vârf de pat. Ce vremuri și ce vis! Râd singură, când scriu. Mi-am dat întâlnire cu soțul, unde altundeva, decât la supermarket? Ce treabă aveam noi 2 atunci? Cumpărături, filme, plimbări și....chiar nu mai știu ce făceam. Că mi s-a șters hardul de tot pentru perioada before kids. Așadar, la cumpărături, la oră de maximă audiență. Să vă zic drept, nu am mai făcut așa ceva fix de atunci. N-am mai călcat seara prin ditamai zona de cumpături de 11 ani!! Azi mergem pe rând sau în rarele momente când suntem doar noi 2. Foarte rarele, pentru că nu s-a mai oferit nimeni să ne preia copiii vreo noapte, de când o avem pe Măriuca încoace. Cu excepția celor 2 zile plecate din oraș sau din țară, din (foarte) când în când. Se înțelege, nu am facut cumpături la hypermarket în aceste zile.
(...)
Citește mai mult pe florinabadea.ro
Sursa foto: Free pik
