Un exercitiu propus de taticul-blogger Alex Zamfir, “cel mai bun tata” din .ro, unde sinceritatea este una dintre cerintele obligatorii. Ce zici? Ai curaj sa raspunzi si tu la intrebarea asta?
Deja suntem doua tabere: cei care isi bat copiii si cei care nu. Daca nu esti cu noi, esti clar impotriva noastra, oricare am fi “noi”. Cadem (daca nu am facut-o deja) pe o panta extrem de periculoasa, si anume sa ii consideram niste sfinti pe cei care nu-si bat copiii (ceea ce nu sunt) si sa-i demonizam pe toti cei care o fac (ceea ce nu sunt). Sau poate exact invers, avand in vedere procentajele.
Ne judecam abilitatile de parinte prin prisma doar a acestui aspect, ignorand tot restul. Ca si cum doar acest aspect ar fi singurul care sa ii asigure copilului nostru un viitor luminos, orice ar insemna asta. In realitate, a fi parinte inseamna mult mai mult. Mult mai mult.
Asa ca azi dimineata mi-a venit in cap un exercitiu. Am tot auzit, mai ales in ultima saptamana, expresia “Si ai mei m-au batut, dar eu chiar sunt ok”. Habar n-am daca e asa sau nu, si nu asta ma intereseaza. Ci vreau sa ii invit pe cei care spun asta sa se gandeasca la ce cred ca ar spune parintii lor daca ar citi/auzi aceasta caracterizare despre ei.
Adica, nu ca ar spune vesnicul refren ”Da’ si tu ti-o meritai/uite ce bine ti-a prins!” Ce-ar gandi ei daca ar fi sinceri cu ei insisi. Ar fi mandri ca ai lor copii spun si gandesc asta despre ei?
Eu cred ca nu, asa ca m-am gandit la ce ar povesti Mark despre mine daca ar fi acum adult si l-ar intreba cineva cum am fost eu ca parinte. Care ar fi primele chestii care i-ar veni in cap? Si nu vorbesc despre ce mi-ar placea sa spuna, ci despre acele lucruri, bune sau rele, pe care le fac des, constient sau nu, si care au cel mai mare potential sa ii ramana in memorie. who+do+you+think+you+are+(wide)
Mi s-a parut un exercitiu foarte bun pentru mine insumi, greu pe alocuri cand a trebuit sa-mi recunosc anumite comportamente, dar extrem de util. Nu stiu daca ar povesti toate aceste lucruri (sau macar pe vreunul dintre ele) dar daca ar face-o, n-ar minti cu nimic:
– “S-a jucat foarte mult cu mine”
– “Ne-am luptat aproape in fiecare zi..ce misto a fost asta!”
– “Se scobea mult in nas”
– “Si el si maica-mea imi spuneau mereu ca pentru ei sunt cea mai importanta persoana si asta mi-a placut la nebunie”
– “Uram ca statea prea mult pe cacatul ala de telefon si pe Facebook”
– “Radeam mult impreuna si imi aduc aminte cat de fericit eram cand reuseam eu sa-l fac sa rada cu vreo duda de-a mea”
– “Avea o voce atat de groasa, incat daca se enerva si tipa prin casa, ma speriam rau de tot”
– “Mi-au spus amandoi mereu cat de mult ma iubesc”
– “Cand ne luptam, uneori il loveam rau de tot din greseala si atunci imi spunea ca ii vine sa-mi traga una. N-a facut-o niciodata si zicea ca e o diferenta uriasa intre a zice si a face. Dar tin minte si acum cat de tare ma speriam in momentele alea, nu imi inchipuiam decat cum imi trage una.”
– “Se uita mult prea mult la televizor”
– “Ma tinea in brate ori de cate ori plangeam sau ma enervam rau de tot. Amandoi faceau chestia asta. Eu ziceam ca nu vreau, dar abia asteptam sa o faca, mi-era bine acolo.”
– “Era praf la reparat lucruri prin casa, asa ca prefera pur si simplu sa le ignore. Noroc cu maica-mea ca statea cu gura pe el, ca n-ar fi schimbat niciun bec din proprie initiativa.”
– “Vorbea mult cu mine si imi povestea tot felul de chestii. Si mi-a citit foarte mult.”
– “Imi placea mult cand ma gadila.”
Sunt departe de a fi parintele perfect si nici nu-mi doresc asta pentru ca i-as proiecta lui Mark un model gresit dupa care (poate) sa se ghideze. Prefer sa ma vada asa cum sunt: un om ca oricare altul, care il considera pe el cel mai minunat copil de pe Planeta, care greseste mult dar care e in stare sa recunoasca asta (in primul rand fata de el insusi si apoi si fata de altii) si un om care se straduie sa fie mereu un pic mai bun. Pentru el, copilul sau.
(…)
Citeste mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
Sursa foto: www.westsidefaithcenter.com
