Are bărbatu-meu un prieten, un coleg ceva mai mare, să zicem că-i din Cluj. A venit omul la noi în Anglia la un congres odată, pe vremea când încă nu eram căsătoriți. Nu știam multe despre el, decât că avea copil mare, făcut cu iubita din liceu. Un inel pe deget la fata asta lipsește, îi spunea Horațiului destul de în serios. Mie-mi creștea inima, vă dați seama, în sfârșit unul care mă vedea material de nevastă! Să zicem că nu aș fi refuzat un inel de la Horațiul din poveste, dar voiam să vină intenția de la el, nu de la colegul cu mai multă experiență. Și într-o dimineață la cafea, ne-a povestit asta.
-Să vezi ce am pățit, mă, nu știu dac-ai auzit. Bărbatu-meu nu auzise, el e genul mai degrabă interesat de cine ce articol științific a publicat și mai puțin de cine cu cine s-a combinat.
M-am îndrăgostit, mă, zice omul deloc bulversat de faptul că Horațiul citea ceva absorbit pe facebook și eu butonam la niște farfurii murdare și uscate de cât le-am lăsat. Hm, știam că tipul e căsătorit cu mama copilului de mai sus, dar nu eram cu informația la zi și-am zis că na, oi fi încurcat eu sistemele de operare, personajele sau povestea și l-am lăsat să zică mai departe. Horațiul oricum nu reacționează foarte prompt la cuvinte din câmpul lexical al iubirii, nici filmele pe tema asta nu-i plac; lui, dacă vreți, îi puteți capta atenția cu orice legat de Jackie Chan.
-Te-ai îndrăgostit? l-am întrebat.
-Da, mă, așa mi se părea și mie. Știi că eu mă știu cu nevastă-mea din clasa a 9-a, eram colegi de bancă. Povestea aia clasică. Ne-am căs’torit în anul 2 de facultate și, până am terminat, ea era și gravidă cu Andrei. Nu prea mi-am dat seama ce se întâmplă, ea a fost prima mea femeie, eu primul ei bărbat, simplu ca bunăziua.
Am clătit repede prima farfurie și am decis să las restul la înmuiat, nu puteam rata ocazia de a asculta când vorbește despre iubire un bărbat.
Da, mă, și mi-a căzut una cu tronc. Era nou angajată, tot timpul parfumată, foarte atentă cu mine de fiecare dată când ne nimeream în lift. Culmea, mă, în lift. Povestea aia clasică din filme. S-a tot ținut după mine, într-un final am cedat. M-am dus acasă la nevastă-mea, i-am zis că nu o mai iubesc. Și i-am cerut divorțul.
M-am simțit prost, zice cu sinceritate, ca orice prost nevinovat, picat în ghearele amantei. Dar m-aș fi simțit ȘI MAI, dacă aș fi mințit la nesfârșit. Corect, un prost cinstit avem la masă, cine ar fi crezut, mă gândeam!
-Și ea ce-a zis? am întrebat referindu-mă la nevastă, dar fără să o numesc, fiindcă nu mai știam dacă e fostă, actuală ori e cazul să batem în lemn când vorbim de ea.
(...)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
