S-a întâmplat acum câteva luni. N-a fost pentru prima oară, dar sper că a fost pentru ultima. Deși nu sunt prea convins. Doar că de data asta a fost un fel de „full frontal” sau, mai pe românește, ne-a prins cu dânsa-ntr-însa.
Era o după amiază de weekend, el stătea liniștit la televizor la desene, noi ne-am retras „neliniștiți” în dormitor și, în mijlocul acțiunii, la un moment dat mi s-a părut că văd ceva nelalocul lui cu coada ochiului. Primul gânda fost: N-aaaare cum! Nu se poate să pățesc una ca asta! Drept pentru care, spre rușinea mea, nu m-am oprit instantaneu. După încă o secundă sau două, timp în care creierul meu a procesat informația și a-nceput să urle Danger! Danger! m-am oprit și m-am uitat lângă pat. Și acolo, ghemuit, l-am găsit pe el. Așa că hai să vă povestesc ce s-a întâmplat din acest moment încolo, ce „pași” am urmat și cu ce rezultat:
1. Primul lucru pe care l-am făcut, cu mulți ani înainte de acest episod este că am luat împreună cu Iulia decizia de a face din sex un non-subiect. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, din puntul nostru de vedere, am ales conștient și de când s-a născut Mark să nu avem subiecte tabu la noi în familie. Așa că fie a fost vorba de sex, homosexualitate, relațiile dintre oameni sau abuzuri, noi am povestit cu el ce păreri avem noi, i-am răspuns la întrebări, i-am citit cărți pe aceste subiecte adecvate vârstei lui și am reușit să le transformăm în non-subiecte sau banalități. Și, da, i-am povestit de mic că mami și tati fac sex, că așa s-a născut și el, i-am povestit despre spermatozoid și ovul, despre penis și vagin și nu nu ne-am ascuns niciodată nuditatea față de el.
2. În momentul în care am fost prins asupra faptului, cel mai bun lucru pe care l-am făcut este că nu m-am panicat. Ok, asta e o minciună. Dar adevărul este că nu m-am panicat foarte tare. Dovadă că am putut avea următorul dialog cu el:
– Ce faci, iubitule?
– Bine.
– Nu te uitai la desene?
– Ba da, dar am vrut să stau și cu voi.
Bun, aici merită făcută o paranteză: copiii sunt cu adevărat detectori de sex, sau cel puțin al nostru este. (ok, poate nici noi nu știm să ne ascundem). Doar că el niciodată nu pleacă de la desene să ne „caute”, nici măcar în pauzele publicitare. Deci Sherlock ne-a simțit.
. Am reușit să nu mă comport ca un hoț prins la furat. Cunoașteți sentimentul, nu? Bun, nu știu cum, căci era pentru prima oară când pățeam așa necaz, dar am ales să-mi recunosc „păcatele” din primul moment:
– Ce făceați?
– Sex, iubitule.
– …….
– Adică mă iubeam cu mami. Stăteam și noi așa, dezbrăcați și îmbrățișați și ne pupam.
4. Dar chestia de care sunt cel mai mândru este că am reușit să nu-l fac pe el să se simtă ca un hoț. Căci și el a simțit că ceva ar putea să nu fie în regulă și că, poate, a depășit vreo graniță pe care n-ar fi trebuit s-o depășească. Și când am realizat asta, mi s-a părut atât de unfir față de el, încât în timp ce el se întorsese să plece, rușinat, din cameră, i-am spus cu toată dragostea:
– Să știi că nu trebuie să pleci, poți să vii să stai cu noi.
I-a înflorit cel mai mare zâmbet pe față și aproape că a sărit în pat, între noi.
– Vreau să mă dezbrac și eu!
– Asta nu se poate, iubitule! Sexul ăsta e o chestie care nu se face cu copiii, o s-o faci și tu, când vei fi mai mare, cu iubita ta.
Și asta a fost tot. Nu, pe bune, că doar v-am zis că vă povestesc și rezultatul. Asta a fost tot: a mai stat cu noi 2 minute iar apoi s-a întors la desene. Și niciodată de atunci nu ne-a întrebat mai nimic despre acest incident, deși discuții despre sex au mai fost la noi în familie. Am stat pregătit zile în șir să-i răspund la vreo întrebare, ba la un moment dat chiar m-am gândit dacă n-ar trebui să deschid eu subiectul. Am ales să nu, ca să nu-i dau o importanță mai mare decât e cazul.
(…)
Citește mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
