Se pare ca alaptarea a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte din zona de parenting. Nu doar mamicile il dezbat intens, ci si partenerii lor de viata. Iata care este opinia unui tatic nencenzurat, Robert Diaconeasa.
Sunt in mijlocul unui baby-shower organizat pentru o prietena foarte buna (stiu, baietii nu au ce cauta, dar e la noi acasa si eu nu am unde sa plec :D), iar una dintre discutiile iscate intre fete are legatura cu alaptatul in public. Subiect care a fost extrem de dezbatut in ultima perioada, dar nu stiu de ce pentru ca mie mi se pare un lucru perfect normal. In fond, de cand a devenit anormal sa-ti hranesti copilul atunci cand ii este foame?
Am tot descoperit pe internet discutii foarte aprinse legate de alaptatul in public si am ramas surprins sa constat cat de multi oameni condamna aceasta actiune. Oameni care au fost crescuti de mame care i-au hranit in public. Oameni care au fost copii si au avut nevoie de hrana naturala furnizata de mama ca sa se poata dezvolta. Oameni pe care mamele nu i-au lasat sa moara de foame doar pentru ca au indraznit sa simta senzatia de foame atunci cand ele se aflau in spatii publice. Sa fim seriosi, nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca alaptatul este un proces perfect normal, care trebuie sa se desfasoare oriunde se intampla ca bebelusul sa ceara hrana. Fara nici un fel de discutii, comentarii sau priviri pline de ura din partea celor din jur. Asa cum se intampla in toate tarile civilizate.
Ana si-a dorit foarte mult ca Ingrid sa fie alaptata natural si e pentru mine o eroina. Pentru ca s-a luptat cu durerile imense pe care le-a avut in zona sanilor inca din primele zile de dupa nastere si a indurat orice pentru ca fiica noastra sa aiba parte de cea mai buna hrana posibila.
A facut ceea ce se numeste „furia laptelui”, sanii i s-au intarit, au durut-o din cale afara, dar nu a renuntat nici macar o clipa la ideea de alaptare si a suportat durerea de dragul sanatatii lui Ingrid. Ei bine, cam asta inseamna sa fii mama, din punctul meu de vedere. Nu ma intelege gresit, fiecare dintre noi are limitele sale in ceea ce priveste durerea, dar acesta este, pentru mine, inca un motiv pentru care Ana mea este o eroina.
Ingrid a fost alaptata in public de fiecare data cand s-a invit ocazia. Bineinteles, Ana a pastrat limitele decentei cat de mult a fost posibil si s-a acoperit atat de mult cat i-a permis situatia. Evident, a incercat sa o si fereasca pe Ingrid de priviri negative. Bineinteles ca nu o sa iti fluturi sanii pe afara ca si cum ai fi la plaja atunci cand iti hranesti copilul, dar daca se intampla ca cineva sa ti-i zareasca, nu e vina ta ca faci un lucru perfect normal. Daca cineva se simte lezat de imaginea pe care a vazut-o, e chiar vina lui ca nu s-a uitat in alta directie, asa cum ar fi de bun simt. In fond, cate locuri publice din Romania au un loc special in care sa poti alapta sau in care sa iti poti schimba copilul? 1%, cel mai probabil. Iar asta inseamna ca, fie ca vrei, fie ca nu, nu prea ai ce face decat sa ai grija de nevoile copilului tau in public.
Sustin cu tarie alaptatul in locuri publice si o apreciez pe Ana pentru gratia cu care o face de fiecare data. O urmaresc cu interes si intregul proces mi se pare un ritual fascinant, o demonstratie extraordinar de frumoasa a felului in care rasa umana este conceputa si a modului in care o fiinta umana se dezvolta intr-un fel armonios si sanatos.
(…)
Citeste mai mult pe daddycool.ro!
