Dana Rogoz a postat pe blogul personal un mesaj prin intermediul căruia le împărtășește prietenilor virtauli opinia despre instinctul matern şi cel patern, veninând în întâmpinarea viitoarelor şi proaspetele mămici cu mesajul “e perfect normal și să nu va simțiți atotștiutoare și atotsimţitoare”.
Nu, nu sunt însărcinată. Și poate tocmai de aceea mi-e mai ușor să scriu acum, detașată, despre instinctul matern. (…)
Mulți cred că femeilor le apare acest instinct matern dintr-odată, așa, ca prin magie. “Legenda spune” că el ar trebui să apară în sarcină ori imediat după naștere. Pe drept vorbind, acest instinct matern este dragostea nemăsurată pentru copil, care – desigur – poate să apară încă din perioadă gravidității, ori din primul moment în care îți vezi copilul, îl strângi în brațe, îl pui la sân. Dar poate și să nu se întâmple așa. Și nu inseamnă că mama e gresită. Dacă 6 din 9 luni ai vomitat continuu, iar ultimele 3 ai fost obligată de medic să stai în pat, din cine știe ce motive medicale, s-ar putea ca instinctul ăsta să nu te lovească simțitor. Nu mai vorbim de cazurile în care sarcina poate nu a fost una dorită și programată, iar un bou de tată a fugit de frică la 7 luni de sarcină cu alta, lăsand viitoarea mamă să aștepte copilul și instinctul matern … singură. Nu pot să nu mă întreb de ce oamenii acuză mamele care își abandonează copiii în maternități cu atâta vehemență, intrebadu-se retoric “ce fel de mamă e asta?” ori “femeia asta nu are instinct matern?”, dar niciodată nu se intreabă “ba, dar tatăl? Unde e tatăl?”. Păi nu se intreabă, pentru că doar mama – căci ea e cea care poartă copilul 9 luni în burtă – e considerată responsabilă de copil în societate. Pentru că ei îi apare înstinctul matern. Bărbatii, săracii, nu au înstinctul “patern” și atunci pot pleca liniştiţi… la serviciu.
Sunt convinsă că există mame care, după un travaliu chinuitor de 16 ore, ar putea să nu își vadă bebelușul cu cei mai buni ochi. Ori după ce au leșinat la propriu de la durerea tăieturii de la cezariană, deasemenea, s-ar putea să se întrebe ce e cu acel instinct matern magic și de ce la ele nu apare așa cum au tot citit sau aflat din poveștile altor mame? Eu sincer cred că nu e nimic în neregulă cu săracele mame și că instinctul asta matern sau – mai bine zis – dragostea neconditionată pentru propriul copil chiar dacă nu apare brusc într-un moment al sarcinii sau fix din primul moment al nașterii, tot va apărea curând.
Doar că nu înseamnă că odată apărut, înstinctul matern e cel care te face să știi cum să pui un scutec sau când să îl scoți, cum să îți alăptezi copilul și când se introduce cartoful în alimentație. Lucrurile acestea se învață. Noi învățam continuu să fim mame. Așa cum bărbații învață să fie tați. Sigur, avem un “avantaj” pentru că ținem copilul în burtă și îi simțim mișcările luni de zile, pentru că îl alăptam și hormonii aia ne fac să ne iubim și mai și mai și mai repede bebelușii, dar pe restul… le învățăm. Și nu e rușinos că ne putem simți depășite de foarte multe ori după naștere. Nu e că suntem mai puțin mame, că ne lipsește instinctul matern, că nu ne iubim suficient copiii. Dar pur și simplu nu avem cum să le știm pe toate, ca în frumoasa declarație a colegului meu actor.
Mai multe despre opinia Danei Rogoz puteţi citi chiar pe blogul ei.
Voi ce părere aveţi despre instictul matern? La voi începând cu ce moment aţi simţit că se manifestă?
Sursa foto: Dana Rogoz
