Nu, nu sunt de vânzare. Și nici blogul nu e. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, pentru un preț corect, totul e de vânzare pe lumea asta, așa că mai bine fac un pic de promovare: Am (aproape) 39 de ani, (aproape) 1,80, (aproape) niciun pic de burtă și (aproape) tot părul în cap (foarte scurt, e adevărat). Ce? Nu, v-am zis mai devreme, blogul chiar nu e de vânzare.
Dar de vânzare, în curând, va fi cartea Cel Mai Bun Tată scrisă de, normal, Cel Mai Bun Tată, adică de mine și publicată de Editura Trei. O carte despre ultimii 5 ani și jumătate din viața mea, din viața noastră. Viața noastră așa cum e ea, cu bune și cu grele. O carte care strânge laolaltă povești noi și vechi, de râs sau serioase, cu tâlc sau fără. Povești despre cea mai frumoasă meserie din lume care, întâmplător sau nu, este și cea mai grea meserie din lume: aceea de părinte.
Și, cine e cel mai în măsură și mai obiectiv om care ar putea încerca să vă convingă să cumpărați această carte? Habar n-am, că nu l-am găsit încă, așa că m-am gândit să vă dau eu, în subiectivismul meu extrem de subiectiv, câteva argumente irefutabile pentru care ar fi bine să cumpărați această carte:
1. Veți râde mult. De mine. Nu știu dacă veți râde în hohote, deși uneori când recitesc ce-am scris mă pornesc, singur, pe-un râs, de zice lumea de prin cafenele (pe bună dreptate) că nu sunt zdravăn la cap. Dacă am învățat ceva în acești ani este că nu-ți face bine nici ție, nici altora, să te iei prea în serios.
2. Veți râde mult și de alții. Sau de voi. Pentru că sunteți și voi în această carte. (În această secundă, un domn aflat la un birou într-un “office building” tocmai a transpirat instantaneu, zicându-și în sinea lui: “Cine mama mă-sii m-a pus să-i povestesc tâmpitului chestia aia din copilărie cu iepurele și cu păturica flaușată!?!?).
Relaxați-vă, nu am povestit despre nimeni înafară de noi și de câțiva prieteni cărora le-am cerut acordul. Iar pe domnul cu iepurele și păturica flaușată tocmai l-am inventat eu, deși sunt convins că există pe undeva (și) o astfel de poveste.
Dar am povestit despre noi toți, părinții, care trecem prin aceleași întâmplări, situații, fie că suntem din București, Cluj, Paris sau mai știu eu de unde, că avem 20, 30 sau 40 de ani sau că ni se pare că suntem noi mai cu moț sau nu. Nu suntem, văd asta de 2 ani și jumătate de când scriu pe blog.
3. Dacă aveți copii mici, veți descoperi cu mare bucurie că toate…TOATE trec. Și că tot ce credeți voi că experimentați pentru prima oară în istoria omenirii sunt lucruri pe care le-au mai trăit, înaintea voastră, și alți cel puțin 39675421 de părinți.
Dacă aveți copii mari, veți zâmbi nostalgic, amintindu-vă de toate acele momente frumoase, unice, grele, irepetabile, de nedescris sau care voiați să nu se mai termine.
Dacă sunteți pe cale să deveniți părinți…Multă baftă! o să aveți nevoie de ea.
(…)
Citește mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
