Sunt un familist convins. Sunt în relația asta de zece ani și avem opt ani de căsnicie. Nu văd viitorul altfel decât prezentul și trecutul acestor zece ani. Poate cu încă un maimuțoi prin casă, dar nu fără cele două ființe care îmi ocupă timpul în prezent. Tot timpul!
Au fost zece ani cu bune și cu rele, ca în orice familie. Poate că uneori ne-a fost mai rău decât ar fi trebuit, poate că nervii au atins cote alarmante, poate că ne-am ciondănit rău de tot, dar am trecut cu bine peste toate. Avem prea multe lucruri faine pe care le-am construit împreună și altele pe care le construim în prezent ca să ne gândim la o despărțire. Din contră, relația e foarte pe plus.
►Citeşte şi N-o înșela, fraiere! Pentru o noapte, vei pierde o viață!
Dar, uneori, cred că e bine să iei o pauză. Nu foarte des, nu impusă, ci negociată, discutată temeinic înainte.
Cred că orice bărbat își dorește uneori să se simtă doar bărbat. Nu și tată, nu și soț. La fel cum cred că și o femeie obosește și dorește să fie doar ea, fără cei de acasă, fără familie. E acel timp pe care l-am avut cu prisosință înainte de a avea o familie, dar pe care acum chiar nu-l mai avem și după care tânjim. Toată lumea tânjește după astfel de momente, doar că puțini o recunosc. Și asta e, de fapt, cea mai gravă problemă.
(…)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
