Încă de când am înțeles ce înseamnă cu adevărat o familie, mi-am dorit să am una numeroasă, veselă, care să emane energie pozitivă, în care să râdem mult, să fim uniți, să ne iubim necondiționat. În care toți să fim unul singur. Și am început să o proiectez, până când Universul și Dumnezeu mi-au demonstrat că și cele mai frumoase vise pot deveni realitate!
Pentru mine, cele mai importante lucruri în viață sunt legate de familie și de liniștea sufletească. Mi-am dorit mereu ca familia pe care mi-o voi construi la un moment dat să fie una extrem de unită, de fericită, de relaxată. Să fim calzi unii cu ceilalți, muncitori, să luptăm pentru visurile noastre, să ajutăm oamenii din jur, să ne înțelegem bine, iar eu și „ea” să fim cei mai buni părinții cu putință pentru cei trei copii ai noștri. Asta pentru că am avut parte de o copilărie de care nu-mi amintesc întotdeauna cu entuziasm pentru că a fost presărată cu probleme, certuri, scandaluri, neînțelegeri în rândul membrilor familiei. Lucruri pe care mi-a displăcut total să le văd și în mijlocul cărora m-am trezit fără să vreau și, evident, fără să am vreo vină, copil fiind.
Nu m-a întrebat nimeni dacă sunt bine, dacă fac față situațiilor prin care treceam, dacă mă afectează în vreun fel etc. Așadar, singura mea opțiune a fost să merg înainte cu zâmbetul pe buze, să îmi văd de școală și să încerc să am o copilărie normală, așa cum păreau să aibă prietenii mei. M-am autoeducat să merg tot timpul înainte, să cântăresc bine deciziile pe care urmează să le iau, să fiu un exemplu pozitiv, să fiu un copil cuminte, ceea s-a și întâmplat.
Dar nu am avut niciodată senzația că sunt un puști complet liber, fără griji, așa cum îmi imaginam eu copilăria. Au fost mai mereu lucruri de care trebuia să mă preocup, așa că din unghiul meu copilăria s-a văzut altfel decât au văzut-o amicii mei de la bloc. Iar asta face ca tot ce îmi doresc acum pentru Ingrid să fie complet diferit față de ce am avut eu când am fost mic.
Nu vreau să mă lamentez, sunt sigur că foarte mulți dintre voi au trecut prin probleme de toate tipurile. Important este felul în care reușim să trecem peste ele. Dar vreau să vă spun că pentru Ingrid îmi doresc libertate, fericire, iubire, liniște, aventură. Lucruri pe care mi-am promis că i le voi oferi.
Vreau să se bucure de o copilărie autentică, să călătorească, să cunoască, să experimenteze, să nu fie victima frustrărilor și eșecurilor părinților. Nu că va fi cazul, însă indiferent de problemele cu care ne vom confrunta, ea nu va fi părtașă la ele, câtă vreme va fi doar un copil.
Sigur, nu sunt nebun să cred că lucrurile vor fi roz non stop și sunt perfect conștient că din educația unui copil trebuie să facă parte și situații mai puțin plăcute, însă are atât de mult timp să dea piept cu probleme, dezamăgiri, eșecuri, despărțiri și altele de genul încât mi se pare complet nedrept și egoist din partea noastră să o privăm de libertatea de a nu avea absolut nici o grijă.
Dacă mă întrebați pe mine, familia este forța incredibilă a naturii care influențează permanent viitorul membrilor ei. Atenție, însă! Forța cu care ea este înzestrată nu aduce întotdeauna lucruri bune. Aceasta poate provoca și tipuri de reacții foarte puternice în sensul negativ, atunci când copiii sunt crescuți în familii cu probleme, destrămate sau cu părinți alcoolici, violenți. Care este exemplul pe care cel mic îl ia de acolo? Ori ia de bun comportamentul din interiorul ei și merge mai departe în viață imitându-și părinții, devenind la fel ca ei, ori are parte de ajutor divin și realizează cât de greșit e ce se întâmplă acolo, visând mai departe la un viitor în care își depășește complet condiția.
Eu am avut norocul să merg înainte indiferent de probleme, să visez, să lupt pentru ceea ce îmi doresc și să fac în așa fel încât să se întâmple.
(…)
Citește mai mult pe daddycool.ro!
