De când suntem în Egipt, am încercat tot felul de experiențe noi. Aici, de exemplu, suntem în primul nostru safari prin deșert, făcut pe 4 ianuarie, chiar de ziua mea. Băieții s-au putut bucura de tot tacâmul, de la plimbarea cu cămilele până la cea cu ATV-urile și boogie-urile. Eu am stat cumințică, din motive de Frățioară în burtică și m-am rezumat, așa cum fac întotdeauna, la lucruri pe care le știu sigure și pentru care am acordul medicului.
O doamnă româncă, întâlnită aici, mi-a spus, totuși, că sunt prea activă pentru o femeie care se apropie de luna a șasea de sarcină și că, în opinia ei, nu mă gândesc suficient la bebelușul din burtă. Mi-a recomandat, chiar, să nu mă mișc atât de repede pe lângă copiii mei, mai degrabă să merg ușor, că e mai sigur. A simțit să sublinieze că inconștiența mea m-ar putea costa sarcina, adică ce-aș face dacă s-ar desprinde de acolo copilul, pentru că a mai văzut ea cazuri de genul și că nu e de glumit cu lucrurile astea. Fix așa. De parcă bebelușul n-ar pluti oricum prin burtică, ci ar sta prins de un fir de ață gata să se rupă la cel mai mic efort al mamei.
Am rămas...
(...)
Citește mai mult pe ruxandraluca.ro
