Încă de când eram însărcinată cu Achim toată lumea îmi spunea "să vezi tu că nu se vor înțelege cei mari cu cel mic..."
Mai trecusem o dată prin asta și mă gândeam că experiența mă va ajută.
Experiența da, copiii sau mai bine zis, băiatul, așa și așa.
Și pe Măria și pe Alexandru i-am pregătit împreună de venirea lui Achim. Nu cred că conta așa mult că ea doar pentru că mai trăise o dată asta, pentru că avea un an și 7 luni când Alexandru apăruse în viață noastră, de vorbit nu vorbea (deci nu îmi putea comunica ce simțea), de geloasă pe el a fost doar cât l-am alăptat, adică foarte puțin.
Cert este că, cu toate cărțile citite, pregătirile de dinainte să vină Achim, poveștile de după, atenția oferită extra, implicarea în viața lui, Alexandru păstra o distanță față de el.
Măria l-a primit cu brațele deschise și voia să îl țină în brațe cât mai mult, mai mereu.
Citește și: De ce sora ta mai mare este una dintre cele mai importante persoane din viața ta
Îl alintă, îi vorbea, îi cântă și mereu spunea că este...
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
