Dincolo de reportajele despre copiii bolnavi de cancer difuzate la TV, realitatea este mult mai dură. Mai ales când te afli într-o secție de pediatrie a unui spital oncologic, o experiență pe care Loredana Caia a redat-o pe blogul său…
Mă aflam în secţia de pediatrie a spitalului Oncologic. Pe hol era forfotă, ca întotdeauna. Erau copii care se jucau, chiar dacă unii mergeau cu perfuzoarele după ei, erau mame care nu-i scăpau din ochi, prieteni, asistente, vizitatori. Erau râsete, priviri admirative şi încurajatoare, zâmbete, vorbe bune. Era viaţă, o filă din viaţa unor copii care o trăiau din plin.
Dintr-odată holul s-a golit. Un grup mare de medici a trecut de-a lungul coridorului şi în urma lui s-a făcut linişte. Toate mamele au fost sfătuite discret să-şi introducă puii în camere, toţi musafirii au fost îndemnaţi să-şi amâne puţin vizita, toate infirmierele s-au mobilizat şi în câteva minute întreaga secţie era pustie.
Plutea un aer nefiresc. De fapt, cred că doar eu l-am simţit aşa, pentru toţi cei de acolo era doar o zi de muncă.
Am aflat că totul s-a făcut pentru protecţia celor prezenţi, pentru că urmau imagini cu un profund impact emoţional. Evident că m-am conformat, am respectat sugestia celor de acolo şi am plecat.
Când uşile liftului s-au deschis şi am văzut targa goala, am ştiut instantaneu că în clipa aceea s-au deschis odată cu ele şi braţele Domnului pentru a primi în ele încă un înger.
(…)
Citește mai mult pe ingerica.blogspot.com!
