Dacă pentru cei mai mulți români Egiptul reprezintă doar o destinație de vacanță, pentru Mirela, țara piramidelor a devenit a doua casă, locul unde a adus pe lume două fetițe minunate. Cum este să fii însărcinată într-o zonă unde temperaturile în zilele de vară pot ajunge și la 47 de grade, la umbră? Iată ce ne-a povestit mămica Mirela…
Peste 4.500 de kilometri despart România de Egipt, o distanță considerabilă care se resimte și în felul în care sunt supravegheate femeile în timpul sarcinii și ce se întâmplă după o naștere naturală. Unele lucruri sunt la fel, altele – nu. Dincolo de temperaturile ridicate, în timpul verii ajungând și la 47 de grade Celsius la umbră, iată care este experiența unei mămici originare din Drobeta-Turnu Severin, stabilită în țara piramidelor, în Cairo mai precis. Mirela are o fetiță de 2 ani și 2 luni, Yasmina, și o bebelușă de doar 3 zile, Yara.
“Trăiesc în Egipt de 3 ani. Primul lucru care m-a frapat a fost simplitatea egiptenilor şi amabilitatea lor. Sarcinile au decurs foarte bine. Mergeam la medic, cam o dată pe lună, când făceam și ecografie. Control nu se face decât după săptămână 37. Analize nu prea se fac decât dacă este neapărat necesar. În general, se fac analize la sânge şi la urina. Plus morfologia fetală între 18-24 săptămâni.
Cu căldură m-am obişnuit. Din fericire, în sarcină, nu am avut probleme cu umflarea picioarelor. Într-adevăr şi tensiunea mică m-a ajutat. Dușurile dese m-au ajutat să suport mai ușor temperaturile ridicate.
Cu mijloace de transport în comun nu am mers niciodată. Dar, în general, bărbaţii dau prioritate femeilor însărcinate. Femeile nu prea. Chiar dacă şi ele ştiu cât de greu este să ai burtica mare şi să fii obosită, nu prea se deranjează să îţi ofere un loc.
Am născut ambele fetiţe pe cale naturală. La fel ca și în România, aici multe femei preferă cezariana.
La prima fetiţă, la ultimul control la care am mers, eram deja dilatată 2 cm, dar capul bebelușei apăsa tare în pelvis, aşa că doctorul a decis să îmi inducă naşterea a doua zi. Aveam 38 săptămâni şi 2 zile. Când am ajuns de dimineaţă la spital, mi s-a administrat oxitocina. Apoi am dormit pentru că nu aveam nicio contracţie, nicio durere. Apoi mi s-a administrat altceva şi după 30 de minute începusem să am uşoare crampe. M-am dilatat fără dureri, doctorul mi-a rupt membranele, iar după 2 minute deja aveam contracţii de expulzie. Imediat m-au transferat în sala de naşteri unde în mai puţin de 10 minute am născut-o pe Yasmina de 3.300 de grame.
A doua naştere a decurs mult mai uşor. De fapt, nici nu credeam că se poate mai ușor decât la prima naștere. Şi totuşi...
Fetiţa nu era coborâtă. În timpul sarcinii, am fost depistată cu placenta praevia care acoperea cervixul cu 2 centimetri. Apoi devenise marginală după 28 de săptămâni. În cazul în care placenta nu se mişca odată cu creşterea uterului, se punea în discuție cezariana. La 36 de săptămâni, mi s-a spus că încă este aproape de cervix şi că se exclude naşterea naturală. Plus, apăruse riscul de hemoragie.
La 38 de săptămâni, capul fetiţei nu intra în pelvis. Tot din cauza placentei a fost concluzia medicului. La control, a reieșit că eram dilatata 2 cm. La 39 de săptămâni, dilatația a crescut la 3 cm. Capul însă tot nu intrase în pelvis. În cele din urmă, medicul a decis că îmi va induce nașterea luni, la prima oră. Numai că... duminică am făcut treabă toată ziua. Şi când m-am pus în pat să mă odihnesc pentru ziua ce urma să vină, mi s-au rupt membranele. Mi-am trezit soțul, l-am pus să sune medicul şi am plecat spre spital. Era 00:30 şi am ajuns la spital la 01:05, timp în care am avut contracţii suportabile. La control, eram dilatata 9 cm, aşa că m-au dus direct în sala de naşteri unde se opriseră contracţiile.Până la urmă au început direct contracţiile de expulzie.
Ştiu doar că am împins tare apoi… mi s-a tăiat firul. M-am trezit afară cu soţul şi medicul lângă mine şi fetiţa Yara pe picioarele mele ţipând cât o ţineau plămânii. Bebeluşa s-a născut cu 3850 g. În Egipt, în cazul naşterilor naturale, în general, eşti externată în aceeaşi zi. În cazul meu, am plecat după 8 ore de la ambele naşteri. Deşi ai 24 de ore la dispoziție, timp în care poţi pleca atunci când vrei.
Pe prima fetiță, am alăptat-o timp de 1 an și 9 luni. M-am oprit atunci, pentru că eram deja însărcinată cu a doua fetiță. La 19 săptămâni, au apărut niște contracții, așa că am decis să o înțarc pe cea mare.
Pe mezină, pe Yara, intenţionez să o alăptez până la 2 ani. În ce privește diversificarea, cu Yasmina am început la 7 luni.
De ce anume îmi este dor, în ce privește România? Îmi e dor de ploaie, de zăpadă, de aer curat, de linişte, de mici şi de sifon!”.
