Susțin alăptarea până la 1 an (măcar), iar OMS recomandă alăptarea până la 2 ani. Asta ca să fie clar! Înțărcat(ul) este (ar trebui să fie) doar o necesitate susținută de argumente reale și solide!
Asta este o discuție foarte delicată, știu! Termenul de înțărcat este unul urât profund de multe dintre mamele de pe rețele sociale. Este blamat până la extrem și din acest motiv devin foarte violente. Este de fapt aceeași poveste ca atunci când vorbești despre laptele formulă sau despre alăptat, în general. E cu atât mai rău cu cât cel care întreabă sau pariticipă e tată/bărbat. Am rugămintea de a avea răbdare să citiți despre ce este vorba de fiecare dată înainte de a da cu pietre, poate că în spatele fiecărei decizii se află un motiv întemeiat, o decizie pertinetă și necesară …pentru orice altceva… sunteți liberi să faceți ce vreți.
La Tea – a fost cumva obligatoriu din cauza unui tratament cu antibiotic. Știu că acum o să vină comentariile de genul… să știi că există variante, că substanța activă, că diverse alte medicamente, că homeopat, că mai știu eu ce. DAR cel mai important este (zic eu care am fost prezent nonstop) că mama nu se mai simte în stare să facă ceva, e căzută la pat și nu mai are vlagă, e prea epuizant (e cunoscut faptul că alăptarea este mare consumatoare de calorii). Ajunge cu explicațiile, important pentru noi a fost că am reușit să ajungem după 1 an cu alăptarea. Am prezentat biberonul cu lapte praf și a fost acceptat fără probleme, pe la 1 an se întâmpla asta, deci cumva am reușit ce ne-am propus. Am continuat cu un biberon dimineața și unul seara cam 1 an. Spre final rămăsesem doar cu cel de seară, doar ca ritual de intrat la somn.
La Radu e o poveste diferită… ăstuia îi place sânul, senzația, poziția, legătura pe care o are cu mama și se luptă cu noi pentru asta. NU vrem să îl înțărcăm, dar vom pleca din țară vreo 4 zile și nu avem rezerve de lapte matern atât de mari și nici nu vrem să îi supunem pe bunici la cine știe ce experiențe. Ce ați face în locul meu? NU trebuie să îmi răspundeți, e o întrebare retorică pentru că fiecare știe cel mai bine. Am mers la doctorul pediatru să ne sfătuim cu el. Ne-a zis de … lapte matern, dar exclus pentru că nu avem atât, exclus pentru că nu îi place biberonul (orice marcă sau tip de tetină am încercat), exclus pentru că orice am încercat nu poate reproduce sentimetul de stat la sân; așa că (nasol e că am mai încercat cu biberon fie plin cu lapte matern sau cu formulă și a refuzat vehement) singura variantă era ca mesele de peste zi să compenseze necesarul de lapte cu și în diverse feluri. Cașcaval, brânză și iaurt … e fan, lapte indiferent de animalul de proveniență nu prezintă interes. Am zis că la un moment dat va dori să facă ce face sora lui. Dacă o va vedea că bea lapte va dori și el. Cumva nu ne-am înșelat pentru că după vreo 2 săptămâni în care nu a fost vorba de niciun lapte seara, acum e dispus să guste puțin din cana lui. Deci ajutorul oferit nouă de sora lui mai mare e de neprețuit.
(...)
Citește mai mult pe www.tataincepator.ro!
