Laura Cosoi, proaspătă mămică de aproape 3 săptămâni, a povestit pe blogul personal cum au fost primele săptămâni acasă, cu micuţa.
Deşi nu i-a fost deloc uşor, Laura susţine că este fericită şi că încearcă din răsputeri să nu intre în panică, atunci când întâmpină probleme cu micuţa Rita. Dar actriţa este extrem de recunoascătoare pentru faptul că îl are alături pe soţul ei, care o ajută tot timpul: “începem să înțelegem că toate acestea fac parte din evoluția firească. Mentalitatea aceasta și faptul că de obicei văd parte bună a lucrurilor mă ajută să-mi fie mai ușor”, a scris Laura.
La început, noi am preferat să ni se acorde timpul necesar ca să ne obișnuim cu evenimentul. Este adevărat că, în prima zi, bunicii Ritei au venit la maternitate să o vadă. Însă ulterior și rudele și prietenii au înțeles că avem nevoie de o vreme că să ne obișnuim cu nouă noastră viață, să ne intrăm într-un ritm firesc.
Am vrut să fiu doar cu Cosmin în primele două săptămâni acasă, pentru ca voiam să văd cum vor decurge zilele și mai ales nopțile și cum ne descurcăm.
Acum, uitându-mă în urmă, cred că ne-a folosit mult faptul că la maternitate nu am lăsat-o pe Rita de lângă noi nici zece minute și am încercat tot timpul să facem față situației fără să apăsam butonul de urgență. Am fi putut să apelăm la neonatolog pentru orice ni s-ar fi părut în neregulă, dar am preferat, pe cât posibil, să ne descurcăm singuri, a povestit Laura.
În prima zi când am ajuns acasă eram epuizată. Nu dormisem aproape deloc și mâncasem pe sponci. Însă am avut noroc că m-a ajutat Cosmin. Am făcut cu schimbul, ne-am sprijinit unul pe altul și, până la urmă, cred că toți trei am făcut o echipă grozavă. Nu spun că a fost floare la ureche, ci că, ușor-ușor, ne găsim un ritm, iar lucrurile par să intre pe un făgaș firesc. Ne-am concentrat pe ceea ce conta mai mult – să-i fie bine Ritei. În rest, nu a contat nici că în jurul nostru s-a făcut dezordine, nici că nu era mâncare gătită. Am tot comandat când ne-a fost foame. :)
Eu o alăptez pe Rita, așa că, în primele zile, a trebuit să stea destul de mult timp la sân. Mi-am împărțit treburile cu Cosmin, în sensul că, după ce o alăptam, o prelua el, o bătea pe spate că să elimine aerul, o adormea, așa puteam să dorm și eu – cam jumătate de oră – după care o luam de la capăt.:))
Mai dificil a fost a doua noapte după ce am ajuns acasă. Rita a plâns foarte tare, sfâșietor, ceea ce nu s-a întâmplat până atunci și nu reușeam să o liniștim cu niciun chip. Cosmin i-a compus chiar și niște cântecele pe loc, de „stare de urgenta”, însă nimic nu a avut efect. Până la urmă am cedat și am sunat neonatologul (Lucica Moldovan, îți mulțumim) , care ne-a spus că probabil nu este sătulă și trebuie să-i dau mai mult sân. Mi s-a rupt sufletul când am văzut-o pe Rita adormind printre suspine, cu atât mai mult cu cât nu știam cum s-o alin.
(…)
Rita are acum nopți când poate să doarmă și trei sau patru ore legate, dar și nopți când se trezește din oră în oră. Dar noi încercăm să ne facem o rutină de viață cât mai plăcută, mai frumoasă. Suntem oameni destul de echilibrați, nu ne panicăm ușor și sunt de părere că liniștea pe care o avem și pe care încercam să o păstrăm lângă ea e importantă. Un copil simte dacă părinții sunt stresați și reacționează imediat. Uneori, mă trezesc cerându-i scuze Ritei că sunt începătoare și trebuie să învăț „meseria de parinte” din mers, iar ea pare să înțeleagă că îmi zâmbește ștrengărește. :)
Din fericire, momentele de panică nu s-au mai repetat și treptat începem să înțelegem că toate acestea fac parte din evoluția firească. Mentalitatea aceasta și faptul că de obicei văd parte bună a lucrurilor mă ajută să-mi fie mai ușor. Mă gândesc cum se descurcă toți cei care nu au ajutoare sau au mai mulți copii. Iată, Cosmin a putut să stea în perioada această lângă mine. Dar dacă trebuia să plece la serviciu cu noaptea-n cap și rămâneam singură?
Bătăi de cap și griji mai sunt – spre exemplu, Rita nu a avut scaun două zile – dar încercăm să le rezolvăm cum vin și să nu le amplificam. Îi facem masaj pe burtă, îi cântăm, îi facem gimnastică, îi distragem atenția și de la supt non stop. Încercăm să avem o comunicare cât mai bună cu ea și să-i înțelegem nevoile.
Mai multe despre primele zile ale Laurei cu Rita găsiţi chiar pe blogul actriţei.
Noi ţinem pumnii tuturor proaspetelor mămici! Curaj şi răbdare! Sigur va fi bine! 
