Am stat un pic în cumpănă dacă să pun acest titlu. Dacă să scriu în **** mea sau în plm. Dar, cu scuzele de rigoare, am ales să scriu ceea ce și cum simt. Simt că înnebunesc dacă mai aud pe cineva comentând vreo tâmpenie legată de atentatul de la Manchester.
Ce **** mea mai e de comentat? Un cretin a omorât în numele religiei sale și în numele războiului său sfânt și idiot niște copii nevinovați. Nu i-a omorât din greșeală, a vizat să-i omoare. Sigur, asta nu înseamnă că toți ca el sunt niște cretini, dar din păcate sunt mulți ca el, cretini. Nu e vina copiilor acelora, nu e vina Arianei Grande, nu e vina organizatorilor că nu i-au căutat pe fiecare spectator în parte până și-n cur să vadă dacă nu au bombe. E vina unui cretin (sau a unui grup de cretini) care au ales să facă asta. Punct.
►Citeşte şi Cumpătare
Când am uitat că atunci când moare cineva, cel mai frumos și mai decent lucru pe care îl putem face este să tăcem în **** mea din gură. Facem asta când vine vorba de cei apropiați nouă, nu? Când auzim că a murit cineva cunoscut, dăm din colț în colț, neștiind cum să luăm legătura și ce să spunem familiei celui decedat. Căci ce ai mai putea să spui decât că îți pare rău și că ai vrea să faci cumva să le iei măcar un pic de durere. Și că dacă îi poți ajuta cu ceva, să apeleze la tine, zi sau noapte. Foarte frumos.
Când vine vorba de niște străini, copii sau nu, parcă înnebunim. Devenim niște zombie însetați de sânge și de răzbunare, atotcunoscători și veșnic puși pe harță. Nu contează cu cine ne certăm sau din ce motiv, noi avem dreptate și restul sunt niște proști.
►Citeşte şi Ce se întâmplă când nu intervii? Nimic grav, doar un copil ajunge la spital
Doar că uităm că acei străini sunt copiii, soții, părinții cuiva. Poate nu ai noștri, dar ai cuiva. Și acei oameni și-ar dori un pic de liniște ca să-și poată plânge morții. Un pic de empatie când nimic nu îi poate alina.
(…)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
Foto: Newson6
