In urma cu trei ani, Ruxandra Rauca a decis sa-si schimbe semnificativ viata: a renuntat la fumat, s-a apucat serios de sport si a inceput sa alerge la maratoane. Fiica ei, Carla, vrea sa-i calce pe urme... alergand!
„Mama, cand ma fac mare vreau si eu sa alerg maratoane!”
Asta mi-a spus copilul meu acum ceva vreme, pe cand eu tocmai terminam de alegat un maraton montan. Mi-a ras sufletul de bucurie si am realizat ca ea isi doreste sa faca, prin imitatie, tot ce vede la mine. Asta este desigur si o mare responsabilitate. Carla, fiica mea, are 7 ani iar eu 38. De vreo 3 ani incoace am facut unele schimbari in viata mea: m-am lasat de fumat, m-am apucat mai serios de sport si ma antrenez destul de constiincios pentru concursurile de alergare montana la care particip. Nu am facut niciodata sport de performanta insa de cand ma stiu am practicat diverse sporturi la nivel de amatori: inot, ski, patinaj, karate, judo, handbal, volei, mers pe role si alte cateva.
Dupa ce am cochetat cu diverse concursuri sportive pentru amatori (alergari de sosea, triathlon, ciclism off road) m-am oprit la alergarile montane. Acolo ma bucur de fiecare kilometru parcurs iar cei 42 de km, cat are un maraton, nici nu mai par asa de multi. Ma opresc, fac poze, admir frumusetile din jur si ma gandesc cat de norocoasa sunt ca pot trai asemenea experiente. Nu zic ca e usor, ca nu este, dar atunci cand faci lucrurile cu bucurie, orice ti se pare posibil.
Primul maraton l-am alergat cu puterea mintii, prea antrenata fizic nu eram, nici nu stiam ce ma asteapta, caci mai alergasem doar semimaraton, stiam doar ca vreau sa termin in timpul limita impus de 9 ore. Si l-am terminat in 8 ore si 30 de minunte de fericire deplina. Traseul EcoMarathon, caci despre el vorbesc acum, este rupt din rai. Va invit, oricand aveti chef de o drumetie montana, la Moeciu de Sus – acolo unde se desfasoara acest concurs de alergare montana, o sa va convingeti singuri de spusele mele.
Carla ma imita, participa la concursuri de alergare destinate copiilor. Pe cand avea 4 ani i-am propus sa faca atletism. Si i-a placut, face in continuare, se antreneaza si se distreaza alaturi de ceilalti copii de 2 ori pe saptamana. Este foarte mandra de colectia de medalii pe care o are si la care adauga an de an altele.
Ori de cate ori avem ocazia ne „antrenam” impreuna, petrecem ceea ce eu numesc timp de calitate. De fapt ne distram si impartasim aceeasi dragoste – cea pentru miscare.
