Știți cum e cu soacrele. Sunt pâinea lui Dumnezeu, sunt superbe, cele mai faine femei din lume, sunt foarte utile, sunt minunate. Atât timp cât îți trimit scrisori. Adică, atât timp cât vă vedeți din An în Paște.
Aoleu, vine Paștele! Da, și se lasă cu mese pline, cu distracție, cu timp mult petrecut în familie. Și cu soacra! Doar e momentul în care vine și ea în vizită. Sau vă duceți voi la ea. Măi, și oricât de bine ar găti, oricât ai saliva după drobul făcut de ea, tot soacră rămâne. Parcă tot înghiți cu cocoloașe.
Noi n-avem problema asta, însă. Am rezolvat disputa încă de timpuriu, de când eram holtei. Am zis clar: noi de Paște nu stăm acasă!
Lăsând gluma la o parte, mai ales că soacră-mea îmi citește blogul și chiar e o femeie mișto, noi chiar nu stăm acasă de Paște.
Da, e cam ciudat, când toată lumea stă acasă, tu să pleci. Dar e și tare bine. În cele trei zile de Paște nu facem nimic, nu ne batem deloc capul cu gătitul, cu pregătirile de sărbătoare. Că ne gătesc alții. Mergem în locuri faine, pe la pensiuni, prin creierii munților, pe unde ne trece prin cap. În România, însă, pentru că Paștele nu e nicăieri mai frumos ca în țara noastră. Și am mai găsit vreo câteva cupluri la fel de „duse” ca noi, care ne însoțesc în fiecare an. Și suntem gașcă. Și ne distrăm de minune, începând cu primul ciocănit de ouă imediat după miezul nopții, după ce luăm Lumină de la biserică. Bine, într-un an, n-am mai spart ouă că le-am spart pe drumul spre biserică, în buzunar. Dar asta e o altă poveste.
Una peste alta, Șerifa e mereu fericită de Paște. Se duce din timp la manichiură, la coafat și toate îi rezistă perfect până după Paște. Că nu gătește nimic, nu stă în aburi de mâncare, rămâne imaculată. Bine, n-aș fi adoptat soluția asta dacă tradiționalul cozonac n-ar fi fost un fel de Sfântul Graal pentru mine. Asta dacă l-ar găti ea. (Sper că ați prins gluma asta din zbor.)
Noi chiar avem, în fiecare an, un Paște minunat. Înainte să plecăm de acasă, cu câteva zile, se creează episodul „Ouă cu sclipici”, în care Prințeasa, Șerifa și eu- Taticool înroșim ouă. Relativ înroșim pentru că ce iese din mâinile noastre e așa… o operă de artă. Sclipici, personaje de desene animate, mustăcioși, vrăjitoare, ce ne trece prin cap și mai ales ce tractorașe circulă prin căpșorul Prințeasei în momentul ăla.
(…)
Citește mai mult pe taticool.eu!
