Prima deplasare în afara țării alături de fetița lui a însemnat pentru tăticul-blogger Robet Diaconeasa și prima experiență cu… febra. Cum a reacționat? Și, mai ales, ce măsuri a luat? Aflați din cele ce urmează…
După cum ți-ai dat seama deja, Ingrid este genul de fetiță plimbată încă de mică, iar eu și Ana părinți care își doresc asta pentru ea. Ni se pare modul ideal ca ea să crească armonios din toate punctele de vedere și totodată vrem să își dezvolte latura „turistică”, să vadă locuri noi, să cunoască, să fie curioasă.
Plecăm întotdeauna foarte relaxați de acasă, cu gândul că totul va fi bine și, în 99% dintre cazuri așa e. La fel s-a întâmplat și în prima noastră vacanță în afara țării. Numai că la destinație urma să avem o mică surpriză! Prima febră a fetiței noastre. În miezul nopții. În altă țară. Panică! Sau, nu?
Am plecat de la București extrem de entuziasmați că, în sfârșit, avem parte de o vacanță în adevăratul sens al cuvântului. La mare, la soare, exact așa cum ne place cel mai mult. Desigur, noi călătorim destul de des, numai că de cele mai multe ori se întâmplă să avem treabă și facem în așa fel încât să îmbinăm utilul cu plăcutul. Așadar, aceasta chiar era prima noastră vacanță pe bune.
Ne-am luat fetița în vârstă de 3 luni, am luat bona și am plecat în direcția aeroportului. Toate bune și frumoase, check-in, chestii, trestii, așteptam să ne îmbarcăm în avion.
Cât timp am așteptat îmbarcarea mi s-a părut că aerul condiționat din aeroport e cam rece. Fetița era bine îmbrăcată, dar tot mi se părea exagerat. I-am spus și Anei. Ei nu i se părea. Am zis ok, probabil mi se pare, oricum sunt mai friguros de fel.
Am urcat în avion. Aer condiționat. Rece. Cam la fel de rece ca în aeroport. Am închis toate dispozitivele care suflau aerul spre noi și am înfofolit fata bine. Nu puteam face mai mult. Nici în aeroport, nici în avion nu aveam cum să cer ca aerul condiționat să fie oprit. Tot ce puteam noi să facem era să ne protejăm puiuțul. Zis și făcut.
Am ajuns la destinație. Vreme minunată, totul era așa cum speram. De la aeroport la hotel însă, a trebuit să fim transportați cu un autocar. În care aerul codiționat era dat la MAXIM. Pe rece! Cred că așa frig n-am mai simțit în viața mea în vreun autocar, jur. Noi, cu bun simț, am zis să nu facem vreo scenă, din moment ce nimeni nu se plângea. Pe mine, pe Ana și pe Gina însă ne durea deja capul. Ingrid era și ea vâjâită, așa că am acoperit-o cât de bine am putut, în speranța că nu va fi afectată. Și părea că nu a fost.
Am ajuns la hotel, ne-am instalat, am inspectat apartamentul în care urma să locuim în următoarea săptămână, totul era minunat, Ingrida se simțea bine, „râdea, glumea”, cum îmi place mie să spun, așadar totul în regulă.
Am mers cu toții la piscină, am servit câte o băutură, ne-am bucurat de soarele primei zile de vacanță, am simțit că, în sfârșit, ne putem relaxa cu adevărat.
A venit seara și ne-am pus la somn. Totul în regulă. Am adormit toți 3 (Ingrida era cu noi în pat).
La un moment, în miezul nopții, Ingrid a început să gâfâie cumva în somn. Nu se trezea, dar era agitată și se vedea clar că e vorba despre un disconfort. Am pus amândoi mâna pe ea ca să o liniștim. E o tehnică pe care o folosim des. Îi transmitem energia noastră pozitivă ca să se relaxeze și funcționează de fiecare dată. De data asta a funcționat ceva mai greu. Am adormit la loc, dar ceva era clar în neregulă. Am zis că nu ne impacientăm, așteptăm să vedem ce se mai întâmplă.
După ceva vreme, ne-am trezit iar și am pus mâna pe Ingrid. Corpul ei frigea. Panică! Era clar că are febră, dar am luat imediat termometrul și am verificat: 38.5. Nu știu cum li se pare altora (am auzit că poți începe să te panichezi de la 39 în sus. I-auzi!), dar nouă ni s-a părut mare! Era în prima seară de vacanță, în altă țară, iar Ingrid avea prima ei febră. Ce ne facem?
Crede-mă când îți spun că e un sentiment foarte ciudat și prima tendință este să te panichezi, mai ales că nu știi ce se întâmplă, de la ce e și cum se va încheia.
1 – Ce se întâmplă?
Pentru început, am găsit răspunsul: „E de la aerul condiționat pe care l-a avut de suportat pe toată durata călătoriei.” Noi nu avem aer condiționat acasă și nici nu ne vom pune, așa că Ingrid nu știa ce e acesta.
2 – Ce îi administrăm?
Sirop sau supozitor? Evident că eram pregătiți cu tot ce trebuie. Om fi noi flower-power, dar inconștienți în nici un caz. Am ales să îi administrăm un supozitor pentru că era un pic mai puternic. (Ți-am mai spus că nu suntem adepții medicamentelor, dar în situația dată era evident ce trebuia făcut).
(…)
Citește mai mult pe daddycool.ro!
