Niciun parinte nu vrea sa-si vada copilul in suferinta! Dar, in dorinta lui de-al proteja de orice si oricine il poate sufoca. Pana unde ar trebui sa mearga protectia parintilor fata de cei mici? Alex Zamfir are propria "strategie"...
Ieri, in ultima zi frumoasa a anului, am iesit cu Mark si Iulia intr-un loc de joaca din parc. Multi copii fericiti alergau dintr-o parte in alta, chiuind bucurosi. Pe margine sau pe langa cei mici, parintii si bunici vegheau: unii copiii, altii telefonul propriu.
Dintre ei se distingea clar tatal a doi copii, o fetita si un baietel. Parea ceea ce eu numesc un “tata antrenor”, genul care da indicatii non-stop si care alearga alaturi de “echipa” sa:
- Hai, tine-te cu ambele maini cand urci….nu, te dai doar pe fundulet, nu pe spate, te rog eu…nu, stai la rand, nu vezi ca mai sunt altii in fata ta…ai grija si de fratele tau…vino sa-ti sterg nasul…nu, am zis pe fundulet…pe acolo doar se coboara, nu se si urca….ia, ai transpirat?…ah, te-ai lovit, imi pare rau, dar chiar n-aveai ce sa cauti pe acolo…cu ambele maini am spus…”
Pentru ca Murphy nu doarme in astfel de situatii sau poate doar pentru ca toata lumea il remarca, din cand in cand mai veneau si alti copii la el sa se planga de una alta:
- Domnu’, sa stiti ca Andreea (nume inventat) m-a lovit cu piciorul.
Moment in care discursul sau se adapta:
- ……te rog nu mai alerga pe-acolo ca te poti lov..ce, ti-a tras una Andreea? Vai, imi pare rau, stai ca o sa-ti ceara scuze imediat…Andreea, l-ai lovit pe baietel…pe fundulet te-am rugat….
Si tot asa. In apararea lui, trebuie sa spun ca nu s-a enervat pe copiii lui nici macar o data, desi ei, ca orice copii, faceau tot felul de nazbatii si mai mereu invers fata de ce le spunea tatal lor. ☺ De la un punct incolo, omul mi-a devenit simpatic si am vrut sa vad cat poate vorbi, cat il tin indicatiile. (…)
Ca orice adult mascul trecut de 30 de ani, cea mai buna analogie pe care o pot face e legata de sex. Dar inainte sa ziceti “Stiam eu!”, ascultati-mi pledoaria: cel mai misto lucru pentru copii e joaca. Cel mai misto lucru pentru adulti e…clar, sexul. (ok, sau ar trebui sa fie ☺). Asa ca inchipuiti-va ca atunci cand “va distrati de minune” apare cineva cu indicatiile:
- nu, nu pe canapea ca are arcurile sarite…te rog, ai grija in pozitia aia ca stii ca ai probleme cu spatele…stinge lumina sa nu vada vecinii…sub patura repede, stii ca esti sensibil…nu mai tipa asa…scoate-ti mana sa nu-ti amorteasca….stai sa-ti suflu nasu’ ca ai muci…
Da, e placut sa stii ca cineva te iubeste atat de mult incat sa fie mereu ingrijorat pentru tine, defending-our-young dar sunt momente cand tot ce vrei sa faci este sa…te joci. Sa te joci cum vrei tu, cu cine vrei tu. Sa te cateri invers pe tobogan, sa alergi pana cazi jos, sa te dai pe burta si nu pe fund samd.
Iar noi, ca parinti stim ca nu-i vom putea proteja pe cat de mult ne-am dori, cel putin de la o varsta incolo. Si tocmai pentru ca stim asta, uneori exageram cand ei sunt mai mici. Ne mintim singuri ca o facem spre binele lor cand de fapt o facem pentru confortul nostru.
Orice copil are nevoie de independenta pentru a deveni un adult sigur pe sine. Cat de multa independenta, de la ce varsta si in ce situatii, ei bine, astea sunt deja chestii subiective. Nu exista raspunsuri clare, dar sigur nu e bine sa fii in vreuna dintre extreme: parintele super protectiv sau parintele absent. Unde te situezi intre cele doua depinde de foarte multi factori. In cei 4 ani si jumatate am invatat ca cel mai bun barometru e….copilul. Daca il asculti, el iti va “spune” de fiecare data cand se simte in siguranta si cand ii este frica si are nevoie de tine langa el/ea. Poate nu iti va spune in cuvinte, dar fiind copilul tau ar trebui sa-l poti “citi” relativ usor. (nu discutam aici de chestii extrem de periculoase cand nu mai conteaza ce vrea copilul ci doar sa il scapi din respectiva situatie).
Eu personal aplic urmatoarea strategie: incerc sa gandesc cu 2 pasi inaintea situatiei. Ce se poate intampla daca se urca acolo si cade? Ok, se poate lovi nasol? Atunci stau pe langa el, fara sa ii spun nimic, fiind pregatit sa in prind sau macar sa atenuez caderea.
(…)
Habar nu am daca e cea mai buna strategie, dar sunt sigur ca e cea mai buna strategie pentru mine si copilul meu. Si, fiti convinsi, strategia mea difera foooarte mult de strategia Iuliei. A mea fiind, evident, superioara. (apropos de strategii, tocmai ati fost martorii uneia prin care barbatul renunta de bunavoie la unul din degetele sale).
Asa cum vad eu lucrurile, avem 2 variante: sa le inoculam diferite frici nelasandu-i sa faca una sau alta sau, ne putem lua noi la tranta cu fricile noastre (ale noastre, nu ale lor) si sa incercam sa nu le transmitem mai departe.
Pentru ca oricat ne-am stradui, protectia parinteasca nu functioneaza ca un scut de super erou. Ba, in multe cazuri, poate dauna grav.
Citeste mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
Foto: Pixabay.com
