Îl știam ca dansatorul și mai apoi coregraful-pioner, care rupe tipare, depășește limite, inventează și se reinventează mereu. Un om spectacol, o plăcere să îl privești dansând, pentru că dansul lui exprimă mereu mai mult decât te aștepți. Virajul către regie a venit aproape firesc, iar regia de musical era cumva previzibilă. Un om atât de complex nu putea să aleagă decât o provocare. Să faci musical în România e ca și cum ai încerca să înoți în Sahara. Dar se pare că lui i-a ieșit și asta. Răzvan Mazilu a reușit să sape încă un drum nou în cultura românească actuală.
Datorită copilului meu talentat, în ultimele două luni am avut șansa să îl cunosc și chiar să îl văd la lucru pe Răzvan Mazilu, față în față cu o provocare nouă, binențeles.
Răzvan semnează regia celui mai așteptat spectacol al Operei Comice pentru Copii – Sunetul muzicii, cel mai iubit și mai longeviv musical din istorie.
Ana a reușit să treacă un casting extrem de dificil, desfășurat în două etape și, alături de alți 14 copii talentați, face parte din distribuția spectacolului.
Așa l-am întâlnit pe Răzvan Mazilu
Mă așteptam să văd un profesionist desăvârșit, cu standarde înalte, care lucrează minuțios. Odată cu el am descoperit și un OM. Cald, zâmbitor, extrem de atent cu copiii, un amestec de blândețe cu exigență, care impune respect și te face să îl îndrăgești pe loc.
Nu puteam să fiu atât de aproape de Răzvan Mazilu zi de zi și să nu profit. Un om care construiește nișele culturale de care are atâta nevoie România nu e de ratat, ci de luat la întrebări.
Dragă Răzvan, ești o adevărată revelație și uimire pentru mulți. Ai pornit de la dans, ai trecut spre coregrafie și apoi regie și regie de musical. Cum s-au întâmplat toate schimbările astea, le-ai căutat sau au venit ele spre tine?
Răzvan Mazilu: E exact așa cum se întâmplă în viață cu oamenii: pe unii îi cauți, alții vin spre tine, unii rămân, unii dispar, unii contează, alții deloc. Toate aceste schimbări și căutări sunt absolut firești în viața unui artist care se ia în serios, pentru care profesia înseamnă însăși viața lui. Încercăm, riscăm, greșim, ne perfecționăm, visăm. Evoluăm. Încercăm neîncercatul. Nimic nu mi se pare mai firesc pentru mine decât trecerea de la dans la teatru și de la teatru la musical, un gen total, complex, care adună împreună toate artele și le face să strălucească.
Unele provocări ți le acorzi, altele te aleg pe tine, asa cum a fost și propunerea Operei Comice pentru Copii de a monta Sunetul Muzicii, propunere la care am subscris imediat.C
Cum poți lăsa să treacă pe lângă tine un astfel titlu, o astfel de provocare?
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
