Am fost fumătoare 14 ani. În ultimii cinci ani m-am gândit frecvent cum să fac să mă las de acest obicei care mă făcea să mă simt rău nu de puţine ori. Nereuşind, concluzionam întotdeauna cu “o să mă las atunci când o să rămân însărcinată”!
Şi aşa a fost! În perioada sarcinii, chiar de la încept, fumul de ţigară a fost singurul care îmi provoca greaţă, aşadar, renunțatul la fumat a fost cel mai uşor lucru din sarcină! N-am mai simţit niciodată nevoia pentru că, doar amintindu-mi gustul ţigării, mi se făcea rău. Tot din motivul ăsta, am socializat foarte puţin, mirosul de tutun mă deranja chiar şi când vorbeam cu cineva care tocmai fumase; ieşitul prin baruri sau adunări cu prietenii sau ieşitul afară cu colegii, la ţigară, au fost lăsate cu mult în urmă. Deci, n-a existat nicio clipă o tentaţie de genul acesta, văzând pe cineva că fumează să mi se facă poftă şi să îmi doresc şi eu – altă bilă albă care m-a ajutat enorm.
Cu toate astea, cam de două, trei ori pe săptămână visam că fumez.
După un an, la o ieşire cu fetele mi-am aprins, pentru prima dată, o ţigară şi mi s-a părut DEMENŢIAL!
Acum mai fumez, ocazional, tot când ies cu fetele la un mojito, adică, o dată la două luni. Sper să rămân la stadiul ăsta, pentru că, chiar şi după doi ani, tot îmi este frică să nu redevin fumător activ.
Foto: 123rf.com
