Într-o intersecție, două mașini care veneau din sensuri diferite, ajung aproape să se ciocnească. Una din șoferițe coboară geamul. Cealaltă iese din mașină și începe să filmeze ambele mașini. Cea rămasă la volan se panichează și scoate și ea telefonul, în încercarea de a nu pierde. Ce, habar n-am.
Pe internet apar zilnic zeci de filmulețe. Bone care plesnesc copii, bunici care îi bruschează, copii lăsați fără centuri în mașină și ieșiți jumătate prin geam. Oameni care scuipă sau lovesc alți cetățeni, animale chinuite. Unele sunt bucăți de filme trunchiate, scoase din context. Altele nu. În unele se văd chipuri, în altele nu.
Oameni care greșesc grav și oameni care îi taxează. Vinovați și călăi, cu puterea dată de un telefon mobil
Suntem toți reporteri de ocazie, facem justiție cu telefonul în brațe, filmăm ce prindem din ce considerăm noi că nu este ok, apoi fugim cu filmul pe rețelele sociale. Acolo, se viralizează. Și? Ce se întâmplă după aia? În afara de niște rușine publică aruncată asupra făptașilor, care sunt urmările? Ce înțeleg oamenii ăia, cu ce îi face mai buni faptul că au fost arătați cu degetul pe net? Cu ce îi schimbă? Cu ce îl ajută pe copilul ăla snopit în bătaie că filmul umilinței lui ajunge la milioane de ochi? O să fie ai lui mai puțin vineți? O să pățească agresorul ceva? Va fi folosită filmarea ca probă? Va fi copilul protejat?
Într-o lume normală, da. În România zilelor noastre, am mari semne de întrebare
E foarte ușor să apeși record și apoi share. Dar mai mult de atât ce poți face?
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Free pik
