Dragă copil minunat,
Am citit zilele acestea câteva pasaje care redau ceea ce toată lumea știa, dar nimeni nu îndrăznea să spună cu voce tare: gimnastele României, fetele care ne-au făcut mândri de atâtea ori în acești ultimi, mulți ani în care nu prea am avut cu ce ne mândri, și-au mâncat mamă de bătaie.
Ca fost copil, fost sportiv și actual tată, cred că sunt câteva lucruri pe care e important să le auzi:
În primul rând, nu e vina ta! De prea multe ori, un copil bătut de părinți, profesori sau antrenori ajunge să creadă că măcar parțial are și el o vină că i se întâmplă asta. Că poate trebuia să fie mai cuminte, mai ascultător, mai atentă, mai muncitoare sau mai știu eu cum. Nu e vina ta! Oricine ți-a spus chestia asta, te-a mințit. Poate a făcut-o ca să-și mai ușureze propria conștiință, poate ți-a zis-o crezând că așa te va ambiționa mai tare ( nu, acum te mint și eu, cel mai probabil a făcut-o ca să te manipuleze), dar indiferent de motiv, nu este adevărat. Nu e vina ta! Îți tot repet acest lucru pentru că sunt aproape sigur că nu-l auzi. Și ți-l voi mai repeta pe parcursul acestei scrisori.
În al doilea rând, nu meritai asta! Niciun copil nu merită să fie bătut. Niciun rezultat, nici măcar o medalie olimpică, nu justifică bătaia unui copil. Ba nu, cred că e mai rău: cred că o medalie olimpică exact asta face, justifică acest comportament aberant. Și te face pe tine să crezi că a meritat. Îmi pare rău, dar eu nu cred că e așa, din cel puțin două motive:
1. Sunt atâtea cercetări care dovedesc efectele nocive, pe termen lung pe care o are violența asupra unui copil.
2. Bătaia ( oricum nejustificată) nu este o garanție că va produce și rezultate excepționale. Altfel spus, toate v-ați luat mega omor și doar câteva, o mână dintre voi, ați obținut și niște lauri.
Nu, nu se merită, nu ai meritat-o și nu e vina ta!
În al treilea rând, nu asta e singura cale apre performanță. Știu că nu crezi asta, cum ai putea, la viața pe care ai dus-o? Dar doar pentru că nu știi tu o altă metodă de a scoate campioni, nu înseamnă că ea nu există. Mai mult, campioană poți fi, dacă ești norocoasă, poate o dată sau de două ori în viață, dar persoană traumatizată ești și vei rămâne în fiecare zi. Poate tu nu crezi asta, poate crezi că exagerez. Of!
Iar dacă n-ai devenit campioană, deși tu chiar te-ai străduit și ți-ai dorit asta mai mult ca orice, nu e vina ta!
Nu în ultimul rând, încearcă să nu-ți urăști părintele care i-a lăsat pe alții să-ți facă asta sau, și mai rău, te-a bătut chiar el de față cu celelalte fete. Nu, nu are nicio scuză! El sau ea, soarele tău, omul pentru care ai fi făcut orice la vârsta aceea fragedă și care, erai tu convinsă, te-ar fi apărat de oricine sau orice, omul acela te-a bătut și el/ea, te-a umilit mai mult decât și-ar putea imagina vreodată. Nu e vina ta! E vina lui, a părintelui, că nu a fost în stare să se opună.
E vina lui, a părintelui, că nu a zis niciodată: GATA! El sau ea ar fi trebuit să facă asta, nu tu. Tu ai crezut mereu că, pur și simplu, așa stau lucrurile. Iar când ai înțeles cum stau de fapt, era prea târziu.
(…)
Citește mai mult pe www.celmaibuntata.ro!
