Când este mai bine să devii mămică, în condițiile în care nu există probleme de fertilitate? La 20 de ani? La 30? La 40? Atunci când ticăie ceasul biologic, atunci când este momentul potrivit... Iar momentul potrivit pentru Sore în urmă cu 6 luni, când a apărut pe lume Erin. Cum se descurcă artista din postura de mămică la 26 de ani? După mai bine de o oră de stat la povești, Sore mi-a demonstrat că nu vârsta contează atunci când aduci pe lume un copil. Ce contează, de fapt? Iată ce am aflat din interviul de mai jos...
- Ai devenit mămica la 26 de ani, destul de devreme ar spune unii pentru vremurile pe care le trăim. A fost o sarcină planificată sau pur şi simplu cea mai minunată întâmplare din viaţa ta?
A fost o sarcină asumată, dorită. Din momentul în care eu şi Mircea am stabilit că suntem suficienţi de maturi, un cuplu solid, am decis că este momentul să devenim părinţi. Ce m-a bucurat cel mai tare este faptul că Erin nu s-a lăsat mult aşteptată… Ştiam că există multe cupluri care au diverse probleme, însă nu a fost şi cazul nostru. Totul s-a întâmplat firesc, normal… și foarte repede.
Cât despre vârsta mea, acum a ticăit ceasul meu biologic, la 26 de ani, în curând 27. Aşa am simţit. La fel şi iubitul meu, el este cu 6 ani mai mare. Acum a simţit că este momentul să se liniştească - cum se spune, că este pregătit să devină tătic.
- În timpul sarcinii, cât de mult te-ai informat din mediul online? Ce ţi se părea cel mai provocator, incitant? De ce îţi era cel mai tare teamă?
Prea mult aş putea spune! (râde) Am citit tot ce se putea citi: cărţi, articole pe Internet… În plus, multă lume în jurul meu îmi dădea sfaturi. Am intrat pe forumuri, chiar şi în grupuri online… Şi găseam acolo tot felul de frământări ale mămicilor de care, recunosc, m-am speriat. Însă mi-am dat seama că acolo discută mămicile cu probleme serioase, grave, ori eu am avut o sarcină uşoară, fără complicaţii. Şi atunci m-am detaşat de volumul acela uriaş de informaţii.
- Sfaturi de la prietene?
Dana (n.r. Dana Rogoz) mi-a spus să stau liniştită. În ultima lună de sarcină am filmat ceva cu ea şi cu Andreea Esca, iar eu mergeam un pic aiurea căci Erin era poziţionată într-un anume fel, nu prea puteam merge. Îmi făceam tot felul de probleme. Dar Dana mi-a spus să mă relaxez. Iar Andreea m-a avertizat că o să fiu extrem de posesivă în primele săptămâni şi că ar fi bine să accept ajutorul celorlalți. Şi a avut dreptate! În primele 3 săptămâni am fost o mamă leoaică, nu lăsam pe nimeni să o atingă şi nu îmi imaginam că o va face altcineva în afară de mine şi de Mircea.
Însă am reuşit să mă relaxez în perioada următoare. Chiar am sunat-o pe Andreea şi i-am spus că a avut dreptate! (râde)
- Cât de mult a evoluat relaţia ta cu Mircea (n.r. Mircea Julean, iubitul artistei) după ce ai rămas însărcinată? Dar acum, de când aţi devenit părinţi?
Foarte mult. Amândoi ne-am maturizat. Eu cel puţin… şi este normal pentru că un copil te face mai responsabil. Dacă, înainte, eram preocupată de cariera mea, de tot ce se va întâmpla cu mine din punctul acesta de vedere, acum sunt foarte liniștită pentru că ştiu ce contează cu adevărat.
- Cum i-ai dat vestea? Cum a reacţionat el când a auzit că va deveni tătic?
A fost extrem de fericit, evident. Când am văzut cele două liniuţe… De fapt, am simţit că sunt însărcinată chiar din primul moment, dinainte să primesc confirmarea acelui test, iar apoi a medicului.
- Veţi oficia şi relaţia voastră?
Suntem logodiţi. Însă nu ne grăbim să mergem la starea civilă. O s-o facem şi p-asta, la un moment dat, însă nu ne simţim presaţi. Când va fi momentul… aşa cum a fost şi cu Erin. A apărut atunci când a fost momentul!
"În limba irlandeză veche, Erin înseamnă pace sau Irlanda"
- Care este poveste numelui fiicei tale, Erin? Cum l-ai ales?
Mi-a plăcut dintotdeauna numele ăsta şi, cercetând pe Google, am descoperit că există un fel de legătură… În limba irlandeză veche, Erin înseamnă pace sau Irlanda. Aşa că mă regăsesc întru totul… Când eram eu mai mică, adolescentă, îmi imaginam că o să am două fete, pe care le va chema Ava şi Erin. M-am simţit puternic legată de aceste două nume, mai târziu chiar mi-am numit căţeluşa Ava. Aşa a rămas Erin pentru fetiţa mea. Lui Mircea i-a plăcut din primul moment.
- Fetiţa voastră mai are şi un alt prenume?
În certificatul de naştere, nu. La botez, a primit şi numele Maria.
- Cât de repede ţi-ai revenit după naştere?
Foarte repede, în primele două săptămâni am slăbit 10 kilograme. Iar apoi mi-am revenit foarte uşor, poate şi pentru că am alăptat exclusiv la sân în primele 2 luni şi aveam foarte mare grijă la ce mâncam: supă clară de pui, muşchi de vită la grătar şi foarte multă apă.
- Cum te descurci acum cu cea mică? Au trecut deja aproape 6 luni de când ai devenit mămică…
Foarte bine. Sunt o mămică relaxată şi am norocul că Erin este un copil foarte cuminte, sănătos. Se dezvoltă armonios. Doarme noaptea, din punctul ăsta de vedere sunt o norocoasă. Mă ajută şi bona, dar eu zic că ne descurcăm amândoi, eu şi Mircea, foarte bine. Am învăţat să o ascult şi ea este cea mai în măsură să-mi spună cum se simte, ce doreşte, chiar dacă nu vorbeşte. În maternitate, mi s-a spus că atunci când plânge înseamnă că îi este foame. Ori nu e aşa… bebeluşii se exprimă prin plâns. Prin urmare, până la a-i da să mănânce în momentul în care plângea, verificam întâi scutecul, închideam fereastra, deschideam fereastra şi tot aşa… Până am înţeles de ce are nevoie.
Acum, de vreo două săptămâni, am început diversificarea. După ce am citit tot ce se putea citi şi am vorbit şi cu diverşi pediatri, la sfatul unei specialiste în diversificare, am ajuns la concluzia că cel mai bine este să aplic diversificarea mixtă. Iar totul decurge minunat. E o mâncăcioasă!
"Primele 2-3 săptămâni cu Erin, nu am dormit"
- Ce iei după tine, atunci când pleci cu Erin?
Cât am alăptat a fost foarte simplu. Noi, hăinuţe, scutece, crema de funduleţ… şi atât! Acum însă, plecăm cu toată casa după noi: biberoane, sterilizator, blender, steamer… atât de multe lucruri pentru o fiinţă atât de mică, pare incredibil!
Însă nu suntem panicaţi din punctul ăsta de vedere. După ce am ajuns acasă cu Erin, aproape în fiecare weekend am plecat pe undeva…
- Cum au fost primele săptămâni cu Erin? Ai avut vreun moment în care ai simţit că nu mai poţi de oboseală?
Intense. Primele 2-3 săptămâni, nu am dormit. Voiam să-i supraveghez fiecare mişcare, fiecare gest. Voiam să mă asigur că respiră… Pot spune că atunci am avut parte de acea tristeţe postnatală. Tristeţe, nu depresie. Aveam tot felul de gânduri: Dacă nu voi fi o mamă bună? Dacă nu ştiu să mă descurc? Dacă i se întâmplă ceva şi eu nu ştiu ce să fac? Dacă, dacă, dacă… La un moment dat, după ce adormea, Mircea îmi spunea să iau o pauză, să ies şi stau un pic singură. El rămânea cu cea mică, ce se putea întâmpla?! Şi ieşeam câteva minute pe balcon, când eram doar eu cu mine. Atunci făceam tot felul de planuri… M-am văzut cum o să fiu eu când va creşte Erin, cum va fi ea, ce o să-i zic, cum o să fac…
- Ai şi scris, pe blogul tău, un articol despre 7 ponturi pentru viitoarele mămici. Între timp, ai mai descoperit şi alte ponturi?
Cu siguranţă, sunt sute de alte ponturi. Pe măsură ce copilul creşte… apar alte situaţii. Însă cel mai important lucru pe care îl pot da ca sfat, să zicem, este faptul că mămicile trebuie să se relaxeze şi să-şi asculte copiii. Deşi am primit şi unele comentarii mai puţin prietenoase, vizavi de acea postare cu ponturile… “Ce experienţă ai tu ca să dai sfaturi, eşti pentru prima dată mamă”… Am scris ce am experimentat eu în ideea că, poate, se regăsesc şi alte mămici în aceeaşi situaţie, nu am pretenţia de a fi vreo specialistă.
- La cât timp, după naştere, te-ai întors în studio?
Multora le-a părut ciudat că m-am întors la treabă – concerte, studio – la doar două luni după ce am născut. Mulţi organizatori de prin ţară chiar mă întrebau: “Deja te-ai întors? Păi şi copilul?”. E un lucru pe care nu îl înţeleg… E în firea mea să fac muzică, eu compun, creez, face parte din mine la fel ca şi Erin şi este normal să-mi doresc să fac asta. Copilul meu are nevoie de mine să fiu creativă. De altfel, de când a apărut Erin în viaţa mea, creativitatea mea s-a dezvoltat şi mai tare.
Piesa “Când vremea e rea” am compus-o când eram însărcinată, cu gândul la fiinţa care creştea în mine, nu la persoana iubită aşa cum poate se interpretează…
- Presupun că îi cânţi foarte mult fetiţei tale… Care este melodia ei preferată? Citeam, la un moment dat, că se linişteşte pe piesele lui Michael Jackson…
Ooo, da! Dar nu pe orice piese. Pe cele lente, mai puţin cunoscute. Nu “Thriller”! (râde) Este unul dintre artiștii mei preferaţi şi se pare că şi Erin îl place tare mult. Când pun una dintre piesele lui, se luminează toată. Citesc pe chipul ei aceeaşi bucurie pe care o are atunci când intru în cameră şi mă vede… Când îi aude vocea, îl caută cu privirea.
În general, îi plac piesele lente, armonioase, sensibile. Nu o încântă deloc cântecele pentru copii, de exemplu.
- Asta înseamnă că pregăteşti un nou album?
Cu siguranţă, anul viitor voi lansa primul meu album, în care voi strânge toate piesele mele din 2010 şi până acum. Şi cele lansate şi cele la care lucrez acum… De altfel, voi filma în câteva zile un nou videoclip, la Paris. Abia aştept, căci de Paris mă simt extrem de legată… pot spune că acolo a apărut Erin.
- Ce ţi-ar plăcea să moştenească Erin de la mama ta?
Răbdarea. Deşi pare un paradox, mama mea fiind în zodia Berbec – la fel şi Erin – dă dovadă de foarte multă răbdare şi are grijă să ne fie bine. Sunt singură la părinţi. Mama – Berbec, tata – Leu, iar eu… Scorpion. Numai semne puternice, încăpăţânate… Cu toate acestea, mama a avut şi are răbdarea necesară de a avea grijă de noi toţi. Şi mi-ar plăcea tare mult ca Erin să fie la fel de răbdătoare.
"Ştiu doar că voi fi acolo pentru ea, indiferent de ce se va întâmpla"
- Povesteai, mai devreme, că ţi-ai imaginat deja cum va fi Erin când va creşte… Cum vei fi tu însă? Vei fi o mămică stresată? De exemplu, că tot este una dintre cele mai discutate teme, de la ce vârstă îi vei lua telefon mobil?
Cât mai târziu, zic eu. Însă mă uit la mine şi îmi aduc aminte cum îmi doream Internet în clasa a 7-a, iar tata nu voia. “Ce să faci tu cu Internetul? Să stai toată ziua pe calculator să discuți cu colegii?”. Şi avea dreptate, căci a cedat, iar eu abia aşteptam să mă întorc de la şcoală, să-mi termin temele şi stau la poveşti pe mIRC sau Messenger. Însă tehnologia este parte din prezent şi mi se pare firesc că generaţiile de azi să fie la curent cu tot ce apare. E firesc, e în gene aproape… Cât despre telefon, ca părinte, aş fi mult mai liniştită să ştiu că pot lua legătura cu ea în orice moment, să ştiu unde este, ce face… Iar, dacă toţi colegii ei vor avea ultimul model de smatphone şi o să vrea şi ea, nu îl va avea.
Nu ştiu ce va fi, cum voi fi eu… Ştiu doar că voi fi acolo pentru ea, indiferent de ce se va întâmpla şi voi trata fiecare lucru în parte, la momentul lui.
- Cu cine seamănă mai mult: cu tine sau cu tăticul ei?
Cu Mircea, bineînţeles!
- Te-ai ferit să publici prea multe poze cu Erin. Vrei să o ţii departe de lumea reflectoarelor?
Vreau să decidă ea dacă va ieşi sau nu în lumina reflectoarelor. Am apărut doar pe o copertă de revistă şi am publicat câteva poze cu ea pe blog, însă nu vreau să merg mai departe… Nu vreau să fie influenţată de acest lucru, să considere că este favorizată sau, din contră, penalizată în vreun fel de şcoală, prieteni prin prisma faptului că eu sunt o persoană publică. Ştiu cât de puternică este notorietatea şi cât de mult te poate schimba, influența… Eu am ajuns în atenţia publicului la 21 de ani, imediat după “Pariu cu viaţă” şi ştiu ce înseamnă să devii cunoscută într-un timp atât de scurt… Dacă mie, ca adult – căci la 21 de ani te poţi considera adult – mi-a fost greu, cum i-ar fi ei la o vârstă mult mai fragedă?!
- Te gândeşti deja la următorul copil?
Mă gândesc, însă nu îl şi plănuiesc. Când o să fie momentul… o să apară, la fel cum a fost şi cu Erin.
Intră în galeria foto să vezi mai multe poze cu Sore și Erin!
Foto: Facebook
