Sau despre expresii învechite, care diminuează rolul unui tată modern, un fel de ‘tată’ în trecut, prezent și viitor.
Rolul taților a evoluat exponențial în ultima vreme, dar cu toate acestea ei sunt adesea descriși ca bufoni iresponsabili și incapabili să se ocupe de creșterea copiilor. Acest articol probabil va fi considerat incomod de multă lume de gen feminin. Cel mai probabil, poate supăra unele mame care citind doar titlul, presupun că încerc să diminuez rolul lor. Nu asta îmi este intenția, promit! Am un respect deosebit pentru ceea ce înseamnă aducerea pe lume a unui copil, atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, ce înseamnă tot acest proces pentru mamă. Am asistat la două nașteri.
Dar ceea ce am observat este că există o discrepanță în modul în care vorbim despre mame și tați, fie în privat, în casele noastre, sau pe social media. În ciuda progreselor din ultima vreme, de obicei, tații sunt prezentați ca fiind niște „nebuni” stângaci, incapabili de a se ocupa de creșterea copiilor fără a primi ajutor, sau mai rău. Ok, am înțeles asta. Tăticul stângaci este un personaj ușor de identificat, parcă un personaj de divertisment. Și când spun personaj, mă refer într-adevar la un personaj parcă desprins dintr-un film de comedie.
Probabil nu este nimic interesant și amuzant legat de un tată care și-a luat viața și responsabilitățile în propriile mîini, astfel încât, filmele de comedie și emisiunile de televiziune tind să înfățișeze mai degrabă tații ca uituci, iresponsabili, și de-a dreptul leneși. În experiența mea personală și în viața reală, am observat că acest lucru pare mai degrabă să fie o excepție decât o regulă.
Ca orice nedreptate, ea se manifestă cel mai proeminent prin limbaj. Noi folosim multe fraze care, în mod intenționat sau nu, marginalizează tații și ignoră progresul rolului pe care acestia (noi) l-au înregistrat în creșterea copiilor de-a lungul ultimelor decenii, cum ar fi:
„Tăticul înlocuitor”
Descrierea nu este rău intenționată. De fapt niciuna dintre expresiile din acest articol nu sunt. Dar, atunci când sunt scoase din context, sunt în mod clar o insultă. În cazul în care tatăl este lăsat sa aiba grija de copii, veți auzi de multe ori expresia „a ramas cu tata„. Cu alte cuvinte, copiii nu vor primi nici o îndrumare, îngrijire sau atenție. Se sugerează că tatăl este doar un înlocuitor, până se întoarce mama, care știe ce e de făcut și cum să crească copii.
„Săraca mami”
Presupun această frază nu insultă în mod direct tații, dar o includ, deoarece reprezintă un model general de gândire prin care empatizam cu situația dificilă a mamei, dar nu și cu tatăl. Niciodată, nu veti auzi „săracul tată”, cu toate că, vă asigur, mulți dintre noi am stat treji nopti la rînd avand grija de copii. Unii chiar și zile doar cu copiii.
„Ai schimbat vreodată scutece?”
Atunci când fiica mea încă era mică mică, am fost întrebat de către o rudă de sex feminin mai în vârstă, dacă am schimbat vreun scutec. M-am uitat la ea cu uimire timp de câteva secunde. Daca am făcut-o până atunci? La acel moment, probabil schimbasem vreo 50-55. Niciodata nu m-am gîndit la acest lucru ca la unul pe care bărbații nu l-ar face. Atunci mi-am dat seama că rolul părinților vis a vis de creșterea și educarea copiilor s-a schimbat foarte mult în ultima vreme, însă multă lume nu a renunțat încă la mentalitățile învechite.
„Nu există dragoste mai mare ca cea a unei mame.”
Dați-mi voie să fiu clar de la început. Eu n-aș discredita legătura pe care un copil o are cu mama în pantecul căreia a crescut timp de nouă luni. Atunci când cea care m-a crescut până în clasa a patra, mătușa mea, a murit, mi s-a schimbat irevocabil percepția. Am simțit în vreun fel că dragostea ei pentru mine era mai puternică decât a mamei sau a tatălui meu? Categoric nu! Și ca să afirm că dragostea soției mele pentru copiii nostri este undeva în liga superioară față de ceea ce simt eu pentru ei, este iarăși greșit.
(...)
Citește mai mult pe www.tataincepator.ro!
