Există o cutumă care îl pune pe tată/soţ în postura de a rezolva Crăciunul (sau orice alte sărbători). Poate mă înşel, dar din ce am văzut la mine în familie şi pe la prietenii apropiaţi, noi suntem cei care ne ocupăm de aprovizionarea cu brad, ne ocupăm să umplem frigiderul, să avem bani puşi de-o parte pentru cadouri şi să avem şi idei despre ce ar trebui să cumpărăm „clanului”. Asta dacă nu avem deja o listă de la mamă/soție de care trebuie să ne ținem.
NU cred că este general valabil că un tată/soț face asta, că doar văd multe mame cu mâinile pline de pungi sau agitate prin magazine după cumpărături, dar parcă sărbătorile aparţin bărbaţilor cu liste în mână şi cu nervii provocaţi de mii drumuri.
Poate că îmi pare mie, dar când ai copii acasă lucrurile sunt mai apăsătoare, pentru că vrei să iei tot ce trebuie, pentru că vrei ca ai tăi copii să aibă memorii memorabile legate de sărbători. Toată preocuparea noastră poate da senzaţia că suntem stăpâni pe situaţie, că le facem pe toate, că nimic nu ne scapă şi că avem o rezolvare, că taţii ştiu totul. Evident că nu este aşa, evident că totul este împărţit între cei doi părinţi, este evident că în timp ce tu stai pe drumuri şi faci cumpărături pentru firigiderul flămând sau cumperi cadouri, ea stă după curul celor mici şi/sau în bucătărie înconjurată de oale aburind. Asta e imaginea cu care am crescut şi asta e imaginea pe care o văd acum copii mei.
Zilele trecute „am făcut” o întrebare pe FB despre cum să împodobesc bradul şi cum să fac Crăciunul mai altfel. Am primit idei foarte tari …
„Pt ca am descoperit că îmi place să mă relaxez crosetand, anul asta o sa îmi fac ornamente pt brad crosetate, sper sa am si timp să le fac, daca nu, le dau copiilor firele si o sa am globulețe „încurcate”. Sărbători fericite.
Un Brad de Craciun ornat cu pensule de pictura de diferite culori. As zice si cu tablouri pictate, dar sa fie mai mici si usoare. Daca tot va doriti ceva Inedit.
(...)
De cadouri nu aş vrea să vorbesc, pentru că e „după buget coane Fănică”, dar din experienţă am observat că nu trebuie să fie mare (cadoul vreau să spun), ostentativ, colorat sau gălăgios … uneori jucăria preferată a unui copil este (doar) o sticlă de juma cu pietricele în ea. Mă rog… nu e uşor să fii tată.
Stau acum şi mă gândesc la tata care e tată/soţ/bunic/socru şi fiu …adică are un cumul de funcţii care nu e uşor de loc. Când se apropie sărbătorile mă sună să mergem la Ploieşti să asigurăm toate cele pentru mama/bunică, dar de vreo 2/3 ani mă prinde mereu în off-said şi merge singur şi rezolvă, ba chiar ajunge şi la soacra lui şi rezolvă şi acolo ce mai poate. Cu ceva vreme înainte de Crăciun se apucă să confirme lista de „invitaţi” pentru că dincolo de cadourile clasice şi simpatice pe care le alege alături de mama, pune lozuri în brad şi întrebări de cultură generală frumos împachetate. Cred că asta este una dintre lucrurile pe care le aştept cel mai mult, alături de salata de vinete sau beouf (astea sunt de la mama/bunica). Idea este că se zbate să fie totul cât mai bine, pentru că după ce se enerveză şi se oboseşte cu pregătirea se încarcă cu zâmbetele şi fericirea noastră atunci când „ucidem” cadourile, pariticipând activ la fericirea Planetei.
Cu pomul nu mă chinui niciodată prea mult. NU ştiu de ce, poate pentru că organizarea Crăciunului şi desfăşurarea lui încă nu se petrece la mine în casă, ci de vreo 10 ani se împarte între familia ei şi a mea. DAR bradul nu lipseşte la noi în casă, mai ales de când poate Tea face bradul cu mine. Radu e mic şi priveşte bradul admirativ fără să dorească o interacţiune cu el, deși acum cu instalația pornită… aştept şi globurile şi om mai vedea.
Cel mai delicat lucru este legat de cadouri …bani şi ascunderea lor (a cadourilor). Când vine vorba de cadourile copiilor, există un consens general valabil de a fi ascunse într-un loc de unde să le luăm cât mai repede cel care are timp de „manevră” fără ca cei mici să se prindă că noi suntem „moșii” (evident că încercăm să amânăm cât mai mult momentul legat de existenţa lui Moş Crăciun). Când trebuie să ascund cadoul soţiei …e poveste; poveste pe care nu o divulg, nici pe aia cu banuţii, pentru că mai citeşte şi ea articolele :))) și le mai corectează.
(...)
Citește mai mult pe www.tataincepator.ro!
