Pare să fie un fel de concurs acum – cine slăbeşte mai rapid după naştere. Poţi vedea fotografii incredibile cu femei care arăta la câteva săptămâni după naştere ca şi cum ar fi desenate şi nu făcute din oase, carne şi grăsime ca şi noi toţi ceilalţi. Mă uit la ele şi mă întreb când le-a mai putut sta capul şi la aşa ceva. M-am consolat cu gândul că probabil ele petrec mai puţin timp cu bebeluşul, altfel nu ar reuşi să o facă.
Ştiu de ce nu slăbesc. Sigur că ştiu. Doar trăiesc într-o lume în care fetele sunt învăţate încă de la 15 ani cum să fie slabe. Numai că acum nu îmi mai pasă chiar atât de tare încât să depun atât de mult efort în această direcţie. Am, spun eu, lucruri mai importante de făcut.
Nu slăbesc pentru că mănânc carbohidraţi. Şi oricine alăptează simte nevoia să facă asta.
Nu slăbesc pentru că este destul de frustrant că nu mai am timp de nimic. Dacă aş adăuga la asta şi faptul că îmi refuz şi mâncarea probabil aş începe să ţip.
Nu slăbesc pentru că stau mult acasă. Şi frigiderul este mereu la îndemână.
Nu slăbesc pentru că nu mănânc când vreau, ci atunci când pot. Asta înseamnă că foarte probabil, foamea este bine de tot instalată, aşa că mănânc în consecinţă. De altfel, nici nu se ştie peste câte ore voi reuşi să mănânc iar. Aşa că se justifică.
Nu slăbesc pentru că mâncarea este una dintre puţinele plăceri care mi-au mai rămas. Pentru altceva nu mai am timp. Asta este însă aici, la îndemână. Şi o folosesc.
Nu slăbesc, pentru că întregul corp se simte ciudat, de parcă nu ar fi al meu. Doare în părţi neaşteptate, este obosit. Arăta într-un mod pe care nu îl recunosc. Nu slăbesc pentru că momentan nu se poate mai bine, chiar dacă mănânc avocado în loc de un sandviş.
Nu slăbesc pentru că citesc mult despre mâncare. Parcă sunt în acea fază a vieţii în care toţi cei din jurul meu fac ceva bun, au fost la un restaurant bun sau pur şi simplu îi laudă pe cei care reuşesc să facă asta.
Nu slăbesc pentru că nu fac sport. Şi nici nu mă văd făcând în viitorul prea apropiat. Nu ştiu, poate peste câţiva ani. Acum am impresia că tocmai ce m-a călcat un camion.
Nu slăbesc pentru că nu mă vede nimeni. Majoritatea mamelor din parc arată ca mine. La serviciu nu am mai ajuns. Şi chiar dacă aş ajunge nu sunt toate silfide. Şi ele nu au copii!
Nu slăbesc pentru că, de fapt, nici nu contează atât de tare să fiu slabă.
