Eu sunt regele din cărțile cu povești ale Sophiei. Am trecut, încet, încet, de la mârțoaga care se transforma în armăsar ce mănâncă jăratec, la statutul de rege. Mi-a luat ceva timp, vreo trei ani, dar acum sunt rege.
Ca armăsar am măsurat fiecare centimetru din casă cu genunchii, atunci când am făcut sute de ture în patru labe, cu bebelușul Sophia pe spatele meu. Nu era cal mai șmecher ca tati.
Apoi, am devenit prinț. Că-i citeam seara povești cu Ilene Cosânzene și Feți- Frumoși. Și, da, tati era prințul. Am fost primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Îmi și spunea „iubi”. Deși nu m-a dat niciodată pe spate acest apelativ, din gura ei suna ca cel mai dulce cuvânt pe care mi-l putea spune cineva.
Din păcate, am fost „iubi” doar vreo câteva luni, pentru că l-a descoperit pe „iubi” la grădiniță, un puradel de vârsta ei, care n-avea pic de eroism în el, nu semăna nici cât negru sub unghie cu Făt- Frumos, ba mai mult plângea și din orice. Dar pentru ea a fost „iubi 2”, uitându-l pe „iubi 1”.
Între timp, eu am devenit regele ei. Îmi place mai mult titulatura asta, mai ales că „iubi” a ajuns deja pe la „iubi 5”. Ce să-i faci, dacă am fată pretențioasă?!
Sunt regele care o protejează de toți zmeii, de toți balaurii, de Baba- Cloanța și, uneori, chiar și de Feți- Frumoși. Sunt acolo, lângă ea, pentru totdeauna.
Simte asta și știe că, în brațele mele, va fi mereu în siguranță. Văd asta în ochii ei, certitudinea absolută că tati e bun, că o iubește și că-l poate iubi la fel, fără ca el să o rănească vreodată. Și niciun „te iubesc” spus de un adult nu este mai sincer ca cel al unui copil, pentru că cei mici ne dau sufletele lor pe tavă, se abandonează complet în îmbrățișările noastre.
Tatăl trebuie să fie primul erou al copilului lui. Poate și singurul pentru că doar el nu îl va părăsi vreodată.
Eu sunt eroul Sophiei pentru că sunt lângă ea când are nevoie de mine. De multe ori mă ignoră cu orele, fiind preocupată de păpușile ei. Dar când are o problemă, strigă „tati”, la fel de des ca „mami”. Și amândoi suntem lângă ea. Dar eu scriu textul, așa că e vorba doar despre tati!!!
Sunt eroul ei pentru că îi urmăresc pașii, pentru că am răbdare, pentru că sunt blând și drăgăstos, dar și ferm. Eroii sunt drepți! Nu o lovesc, nici măcar nu țip. E suficient să o cert din priviri și ea înțelege că a greșit. Și repară pentru că relația asta este mai presus de cuvinte. O relație pe care și ea și-o dorește la fel de mult ca mine.
Și mai sunt eroul ei pentru că sunt părintele premierelor. Am fost primul care i-a făcut băița acasă, deși am trăit niște clipe cu spaimă maximă. Mă gândeam tot timpul că pot să-i rup ceva în orice moment. Dar a trecut și, de atunci, foarte rar altcineva îi face baie. E momentul NOSTRU de seară, de bucurie, de povestiri și de râsete. Atunci suntem doar noi doi și lumea minunată a prințesei și a regelui ei.
Eu i-am pus primele role în picioare. La fel și schiurile. La fel și primul mers cu bicicleta. Prima tentativă de înot, prima serbare, primul dans, primul mers la dentist și încă multe alte premiere.
Dar am fost alături de ea, mai ales pentru mine. Pentru orgoliul meu și pentru că e FATA MEA, e COPILUL MEU. Măcar atâta mândrie și orgoliu să am! Băăă! E copilul meu, trebuie să fiu mândru de el, iar el să spună că are cel mai BUN TATĂ DIN LUME! Și să se laude că tati l-a învățat și aia, și aia. Și că tati a fost acolo lângă ea!
(...)
Citește mai mult pe taticool.eu!
