Recunosc că eu una mereu mi-am pur întrebarea asta. Domnule, care e limita, cum știu să nu fiu nici prea permisivă, dar nici exagerat de strictă? Că nu vreau să cresc nici un copil răzgâiat și egoist, dar pe de altă parte vreau să-i arăt copilului înțelegere, dragoste și empatie. Știu că este nevoie de limite ferme, dar nici nu vreau să spun mereu nu.
Ei bine, într-un final am aflat răspunsul la frământările mele. Și le-am aflat de la un doctor în psihologie și părintele a doi copii deveniți acum adulți, de la Laura Markham. Și mi s-a părut cel mai logic și de bun simț răspuns pe care îl putea da. Iar răspunsul ei scurt a fost de fapt o întrebare: ”Cât de implicat poți fi ca părinte?”
►Citeşte şi Uită-te în oglindă și-ți vei vedea copilul
Laura Makham susține că în acest caz pornim de la două extreme- părintele permisiv și părintele strict. Părintele permisiv este părintele neimplicat cu așteptări foarte puține de la copil, iar pe de altă parte părintele strict tot neimplicat este, dar cu foarte mari așteptări de la copil. Deci, da, nu-i bine nici așa, dar nici așa.
Stați puțin! Nu vă enervați, știu și eu că până aici răspunsul scurt este unul frustrant și nu se înțelege mai nimic din el. Dar există și unul mai lung, cu exemple și explicații.
Citeşte mai mult pe fricidemamici.ro