Într-o zi, stând cu mama la o cafea, o aud că-mi zice:
-Auzi, mamă, să știi că nu rezolvi nimic dacă te consumi atât.
-Cu ce adică mă consum?
-Cu lipsa timpului. Crezi că nu te văd cât de vinovată te simți că nu ai timp cât ai vrea tu pentru copil?
-Ah, cu asta… Da… Din păcate chiar nu știu ce să fac. Mă omoară serile în care nu sunt lângă ea și adoarme fără mine, cu gândul la mine.
-Păi ai putea fi, să știi.
-Bine, mamă, da, aș putea fi. Nu mi-am făcut curaj să renunț la jobul ăsta. Nu mă ajuți, mă faci să mă simt și mai vinovată.
-Nu asta am vrut să spun, iar înțelegi numai ce vrei tu.
-Și ce trebuia să înțeleg?
-Eu îți spun că ar trebui ca atunci când ajungi acasă, la 1 noaptea când ajungi tu, să mergi la copil. S-o mângâi, să-i spui în șoaptă ceva și să dormi lângă ea. Știu că tu nu crezi multe lucruri din ce îți spun, dar crede-mă, copilul simte, vei vedea.
-Da, mamă, bine… Mai vrei cafea?
►Citeşte şi Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la mama
Nu prea am crezut-o, avea dreptate. Am schimbat subiectul, ea n-a insistat. Mama mea nu insistă, așa e ea. Dar în următoarea seară când am ajuns la 1 de la muncă, m-am dus în cameră la Sophie. De obicei mă duceam, dar doar ca s-o învelesc.
Acum m-am dus, am învelit-o și am mângâiat-o pe păr. Apoi am pupat-o pe fruntea mică de îngeraș adormit. E atât de frumoasă și așa mică. Atât de dulce când doarme. O iubesc de-mi crapă inima. Și i-am șoptit: ”Puiul meu mic, mami te iubește mult, mult”. Și-am mai mângâiat-o încă o dată. Apoi m-am așezat și am dormit lângă ea.
(…)
Citeşte mai mult pe fricidemamici.ro
