Un mic defect de pronuntie nu trebuie luat cu lejeritate, deorece exista sanse reduse sa treaca singur, fara ajutor din exterior.
Exista mai multe explicatii pentru problemele de pronuntie, in functie de varsta copilului, de obiceiurile sale si de atitudinea parintilor.
Chiar daca aveti tendinta de a gasi aceasta stalceala amuzanta, atentie sa nu incurajati copilul sa vorbeasca in acest mod. Acesta va considera ca e un atu suplimentar pentru a fermeca anturajul si ii va fi greu sa se dezobisnuiasca de acest obicei rau.
Intre 2 si 3 ani: dedramatizati!
Limbajul este pe cale sa se puna la punct si pentru lectura in urmatorii ani, anumite sunete sunt inca greu de identificat de catre copilul dumneavoastra. Nu intrati in panica, ci incercati sa-i vorbiti clar si corect, nu in limba bebelusilor…
Incepand cu 5-6 ani: luati lucrurile in serios.
Stalcitul nu faciliteaza invatarea lecturii si atrage evident glume pe seama lui din partea colegilor. Daca acest defect de pronuntie nu este inca rezolvat, este timpul sa faceti un bilant ortofonic.
Verificati daca nu este cumva un mod de a va atrage atentia, ocazionat de nasterea unui alt copil, de un divort, de o schimbare a locuintei. Vorbind, puteti debloca situatia dintr-o zi in alta.
Nu certati sistematic copilul, dar nici nu va prefaceti ca problema nu exista. Explicati-i unde greseste si cum trebuie sa pronunte.
Nu ii lasati pe ceilalti sa rada de el si propuneti-i sa urmeze o reeducare ortofonica.
La acest stadiu, de fapt, nu va reusi fara ajutorul unui logoped. Dar numai participarea sa deplina va ajuta sa obtina rezultate. Este un lucru pe care trebuie sa i-l explicati bine inainte de a merge la specialist.
Defectul de pronuntie
